Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

4Cetatea Alba-Iulia a fost construită exact peste castrul roman Apulum ce a aparţinut Legiunii a XIII-a Gemina. Acesta din urmă a fost construit datorită cantonării legiunii pe teritoriul Daciei, scopul său fiind de a apăra ţinutul aurifer şi drumul transportului aurului către Roma.
Cu ocazia începerii reabilitării cetăţii Alba-Iulia, printre săpături s-au găsit numeroase artefacte, un altar închita zeiţei Nemesis, Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților.
În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII)

Sursa: wikipedia.ro

Advertisements

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum

Sunt multe articole scrise despre Biblioteca Batthyaneum şi din nefericire şi acesta este un obiectil turistic nevizitat. Însă cercetările mele dovedesc faptul că merită văzută. Este o clădire cu o istorie bogată, pe care vi-o prezint sumar mai jos.
Biblioteca este parte integrantă a cetătii Alba Iulia. Se află în clădirea fostei bisericii a călugărilor trinitarieni, datând încă de la 1719. Clădirea a avut numeroase întrebuinţări, fiind biserică cu două turle, depozit de armament, spital, fiind înfiinţată de episcopul Ignat Batthyani. Începând cu 1794 devinde bibliotecă, adăpostind o serie impresionantă de manuscrise importante, cum ar fi Codex Aureus pe foi de pergament, Psaltirea lui David, Biblia Sacră, Biblia lui Şerban Cantacuzino.
Tot aici se află şi primul observator astronomic din România înfiinţat la 1779, care a funcţionat până în 1849 când a fost bombardat. Bibilioteca reprezintă încă un centru cultural, având statut de institute de cercetare, iar în interiorul ei se ţin expoziţii (de ex. de cărţi vechi), conferinţe, concerte, târguri caritabile, samd. Între 26-27 septembrie 2014 a participat la proiectul Nocturna Bibliotecilor şi se doreşte şi darea în folosinţă a observatorului astronomic.
Adresa: Str. Gabriel Bethlen nr 1, Alba-Iulia, acces public L-V: 9:00 – 14:00.
Pe info-herodo.ro puteţi asculta audioghid-ul, info pe site.
Dacă v-am făcut curioşi,abia aşteptăm să aflăm păreri de la faţa locului.

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum

Alba Iulia – o bijuterie a ţării noastre

IMG_0850Când spui Alba Iulia, gândul te duce fără să vrei de fapt la cetatea Alba Iulia care este (cel puţin până acum) cea mai frumoasă din România. Cel puţin din punctul nostru de vedere. Şi cum ar putea să NU îţi placă? În momentul în care am intrat pe poarta ei, am simţit că păşesc în altă lume şi în mintea mea am făcut imediat comparaţia cu alte ţări. Mă simţeam în sfărşit într-o ţară civilizată la mine „acasă”. Niciun alt loc de până acum nu mi-a mai lăsat această impresie. Deci se poate! În 2011 când am vizitat-o noi, mare parte încă era în restaurare, ceea ce ne-a bucurat foarte mult, însă şanţurile de apărare erau amenajate şi deschise publicului şi este o adevărată plăcere să te plimbi prin ele. S-au deschis terase cu bun gust, există posibilitatea de a face echitaţie, se poate intra cu bicicleta şi cu animale de companie. Şi cine stie câte alte lucruri minunate, de care noi nu am aflat! S1010008 Restul cetăţii este de asemenea o splendoare. Peste tot există „gardieni” îmbrăcaţi în uniforme vechi, oameni foarte primitori care accepta să faca poze cu turiştii cu zâmbetul pe buze. IMG_0847 În mai puţine cuvinte, o plăcere să o vizitezi şi o recomandăm cu căldură. Mai jos vă prezentăm principalele obiective turistice din oraş.

„Dealul Furcilor”

Biblioteca Batthyaneum

Biserica Maieri II

• Biserica Sf. Treime din Maierii Balgradului

Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

Catedrala ortodoxă a reîntregirii

Catedrala romano-catolică

Celula lui Horea

Cetatea Alba Carolina

Colegiul Academic

Defileul Ariesului.

Monumentul Custozza

Monumentul Horea, Cloşca şi Crişan

Mormântul lui Iancu de Hunedoara

Muzeul Unirii

Palatul Apor

Palatul principilor

• Porţile Cetăţii

• Sala Unirii

• Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul

• Zona Padiş

Muzeul de ştiinţe naturale Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Ideal ar fi fost să vă povestim din experienţa proprie, însă ce putem să mai spunem…asta e…timpul nostru în Aiud a fost unul limitat şi am vizitat oraşul la pas, însă nu am apucat să vizităm niciun obiectiv turistic. Aşa că ne rămâne să vă povestim din ce am găsit şi noi în căutările noastre.

Muzeul de ştiinţe naturale se află la etajul 1 al Colegiului Bethlen Gabor şi este cel mai vechi de acest fel din România. Prima sa consemnare apare în 1720. Data oficială a înfiinţării muzeului este anul 1796, cu denumirea Raritatum et rerum naturalium museumMuzeul rarităţilor şi lucrurilor rare.

Existența muzeului se datorează naturalistului Franciscus Benkö, continuator al celebrului Linné. O contribuție deosebită la dezvoltarea muzeului au avut : profesorul Herepei Károly (mineralogie și paleontologie), profesorul Elekes Károly (herbarul), profesorul Zeyk M.( reorganizarea colecțiilor și ornitologie) sau profesorul Szilády Z.(entomologie). Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud este reorganizat în anul 1951 devenind o instituție cu caracter ştiinţific, cu destinația de cercetare și de conservare a exponatelor dar și o destinație educaţională. Majoritatea continentelor sunt reprezentate printr-un număr de aproximativ 35.000 de exponate din cele mai vechi timpuri. Printre acestea sunt fragmente de meteorit descoperite în Transilvania, la Moci, în 1882, fosile de mamut și fosila palmierului Sabal Majordau ceea ce dă o valoare incotestabilă muzeului. Este interesantă și expunerea colecțiilor ce urmăresc evoluția de la materia anorganică la materia organică și apariția omului.

O vitrină prezintă interesantul fenomenul de mimetism prezent în lumea animală și exemplificat prin fluturele cu aspect de frunză sau papagalul cu aspect de bufniţă dar tot aici poate fi văzută şi cea mai mică pasăre din lume, pasărea colibri. Biblioteca Muzeului de Știinţe ale Naturii din Aiud,este biblioteca documentară Bethlen, dotată cu cărţi rare dar şi cu albume cu ilustraţii. Muzeul, cu o suprafață de cca. 600 m², dispune de săli de expoziție, depozitul științific, birouri, biblioteca și un hol în care sunt prezentate expozițiile temporare.Toate aceste exponate interesante atrag anual peste 8000 de vizitatori, români dar mai ales străini, la Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud.

Sursa: looms.ro

Muzeul are și o legendă simpatică: într-o vitrină, există un schelet uman, despre care se spune că ar aparţine unuia dintre paznicii Colegiului „Gabriel Bethlem”, în care funcţionează instituţia. Legenda, dusă peste veacuri „din gură în gură“, spune că un om a ţinut aşa de mult la Colegiul în care funcţionează şi acum Muzeul de Ştiinţe Naturale din Aiud, încât i-a lăsat prin testament propriul schelet.

„Nea Costică“ din vitrină. Scheletul “Portarului” expus astăzi alături de o serie de mulaje care ilustrează diversitatea raselor umane creează un loc aparte, deosebit de straniu. Fiecare turist care trece pragul muzeului aude povestirea cu caracter fantastic: „Nea Costică“, aşa l-ar fi chemat pe paznic, şi-ar fi exprimat dorinţa ca după moartea sa oasele să-i fie expuse în muzeu ca material didactic pentru generaţiile viitoare. Şi dorinţa sa i-a fost îndeplinită întocmai. Nimeni nu ştie exact vechimea scheletului. Specialiştii muzeului estimează că exponatul a ajuns aici în urmă cu aproape un secol. De asemenea, se presupune că bărbatul era tânăr în momentul morţii, întrucât dentiţia era foarte bună. Personajul, devenit în timp simpatic prin propria-i legendă, priveşte dibaci la cei pe lângă care timpul se curge fără să lase o urmă folositoare.

Sursa: adevarul.ro

 

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Sincer, mi-ar fi plăcut să îmi împartăşesc experienţa pe această pagină, însă…..nici aici nu am ajuns. Timpul nostrum a fost destul de limitat. Cu toate acestea, nu pot decât să încurajez pe oricine să viziteze muzeul de istorie din Aiud pentru că e plin de……istorie .
Şi are şi el o poveste in spate.

“Începuturile muzeului sunt legate de asa numitul Raritatvm Et Rervm Natvralivm Mvsevm fondat în anul 1796 pe lângã Colegiul academic Bethlen, colegiu transferat la Aiud de la Alba Iulia (1622). La aceastã datã în “Muzeul raritãtilor si lucrurilor naturale” sau “Casa colectiilor”, alãturi de esantioanele din domeniul stiintelor naturale se aflau si piese istorice. “Raritãtile” din domeniul istoriei erau adunate în grupa numitã “lithophilocicum” si în aceea a obiectelor rare “executate cu mâna”. Aceste categorii de obiecte muzeale s-au înmultit în anii urmãtori, un accent deosebit fiind pus pe adunarea de piese numismatice, care în anul 1822 însumau 595 de monede si medalii din aur si argint, iar în anul 1868 colectia a ajuns sã numere aproximativ 2000 de piese.
În anul 1862 profesorul P. Szathmary Károly a pus bazele unei colectii propriu – zise de antichitãti, ce însuma peste o sutã de obiecte din piatrã si bronz denumite “antichitãti indigene si romane”. Pânã la finele secolului al XIX-lea colectia a fost îmbogãtitã substantial gratie strãdaniilor custodelui acestuia, Herepei Karol (1881 – 1896). Un colaborator al acestuia a fost tânãrul aiudean Fenichel Samuel, care va deveni pentru câtiva ani unul dintre subalternii arheologului Grigore Tocilescu, la Muzeul de antichitãti din Bucuresti, apoi fiind primul transilvãnean care a ajuns în Noua Guinee, unde a cercetat si colectionat obiecte privind etnografia si arta papuasilor (1891 – 1893); circa patruzeci de obiecte au ajuns în colectia muzeului aiudean. Colectia numismaticã în anul 1914 însuma 3621 monede si medalii, iar la sfârsitul anului scolar 1917/1918, potrivit Buletinului Colegiului, existau 9057 obiecte “antice” si 836 istorice, iar colectia etnograficã avea 1424 piese.
Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturalã de sine stãtãtoare în anul 1950. În noua formã organizatoricã, printre cei care au contribuit la îmbogãtirea patrimoniului cultural, se impune a fi amintiti: dr. Valeriu Lazãr , prof. Lidia Chitu , prof. Matilda Takacs. Au fost efectuate sãpãturi arheologice la villa rustica de la Aiudul de Sus, la Ciumbrud, Cicãu, Cheile Vãlisoarei si Lopadea Veche, în colaborare cu Institutul de arheologie din Cluj – Napoca, Muzeul de Istorie a Transilvaniei si alti colaboratori, realizându-se atât îmbogãtirea patrimoniului muzeal cât si cercetarea istorico – arheologicã a zonei. Astfel patrimoniul s-a îmbogãtit cu vestigii descoperite în Aiud si regiunea din preajmã. În prezent întregul patrimoniu al muzeului se ridicã la peste 30.000 obiecte muzeale, din care circa 2/3 tin de domeniul arheologiei.
Muzeul de istorie este amplasat încã din 1950 în Palatul Princiar, parte componentã a complexului de arhitecturã medievalã bisericã fortificatã, numitã si Cetatea Aiudului. Edificiul pãstreazã în memoria zidurilor sale de piatrã si cãrãmidã amintirile unor însemnate evenimente din istoria medievalã si modernã a Aiudului si împrejurimilor sale.
Edificiul asteaptã aparitia unor initiative generoase si investitii concrete din partea celor împuterniciti sau a altora, menite sã-l salveze de pericolul ce-l amenintã cu degradarea rapidã si chiar cu o posibilã disparitie, în conditiile continuei amânãri a lucrãrilor de restaurare, atât a edificiului cât si a întregului complex arhitectural medieval.
Muzeul prezintã în sãlile expozitiei de bazã vestigii arheologice, însotite de material (texte, etichete, material ilustrativ), prin intermediul cãrora se reconstituie istoria meleagurilor aiudene. În cele douã sãli de la parter se reconstituie istoria Aiudului si a împrejurimilor sale de la sfârsitul paleoliticului si pânã în pragul constituirii statului dac centralizat condus de Burebista. Pot fi evidentiate vestigii apartinând unor culturi neolitice (Turdas, Petresti, Decea Muresului), din bronzul timpuriu (Cotofeni, inclusiv material din tumuli) si fazele evoluate ale epocii bronzului (Sighisoara – Wietenberg si Noua), din depozitele de bronzuri de la începutul epocii fierului (de exceptie fiind depozitul de la Aiud), din cimitirele de facturã sciticã si celticã de la Aiud si zonã, din asezãri si locuinte dacice.
Multe din materialele dacice descoperite în zona Aiud au ajuns si în alte muzee, precum: Muzeul ardelean (azi MNITrans, Cluj Napoca) unde sunt mentionate vase grecesti de import din secolele V-III aChr., monede de argint dacice, un colier torsionat de argint; Muzeul National din Budapesta unde la sfârsitul secolului trecut si începutul celui actual au ajuns monede de argint si obiecte de podoabã (colier torsionat, brãtãri cu capete petrecute), toate de facturã dacicã; de asemenea, la Kunsthistorisches Museum din Viena este mentionatã o brãtarã dacicã de argint.
La etajul clãdirii vizitatorul are posibilitatea sã vadã mãrturii din epoca anticã, perioada prefeudalã, feudala si moderna. Acestea sunt vestigii (cu precadere ceramica) din asezãri ce dateazã din faza clasicã a culturii daco – getice (epoca Burebista – Decebal), material ceramic, podoabe, inscriptii si sculpturi de facturã provincialã romanã dar si de import, mãrturii ale convietuirii daco – romane iesite la suprafatã cu ocazia unor sãpãturi arheologice (Aiudul de Sus – villa rustica Aiud -“Cetãtuie”, Ciumbrud, Cicãu etc.), vestigii (material ceramic, arme, piese de harnasament, podoabe) din secolele IV – IX pChr., inclusiv de la neamuri de migratori (gepizi, slavi, avari, maghiari). Perioadele moderna si contemporana sunt reprezentate prin piese din material ceramic, arme albe si de foc, diferite accesorii militare.Tot aici mai pot fi vazute si piese din Papua-Noua Guinee ce fac parte din colectia Fenichel Samuel.
Sala de expozitii temporare a muzeului gazduieste diferite expozitii, preponderenta avind-o cele de arta, organizate in colaborare cu institutii de cultura din Aiud, din tara sau strainatate.”

Sursa: http://www.aiudonline.ro

Monumentul de la Miraslãu

Pe partea stîngă a şoselei E81, pe direcţia Turda-Aiud, după podul peste pîrîul Mirăslău, se află un monument ridicat în amintirea bătăliei din 18 sept. 1600, purtată intre Mihai Viteazul şi generalul imperial Gheorghe Basta.

Povestea pe scurt:
Bătălia de la Mirăslău (8/18 septembrie 1600), dintre banderiile nobiliare maghiare, sprijinite de oastea imperială, condusă de generalul Giorgio Basta, şi Mihai Viteazul (1593 – 1601).
Conflictul dintre domnul muntean, devenit şi principe al Transilvaniei, şi nobilii transilvăneni s-a acutizat. În Dieta de la Turda, convocată de Ştefan Csáki (care dorea el însuşi să devină principe al Transilvaniei) la 23 august/2 septembrie 1599, s-a hotărât recunoaşterea autorităţii împăratului german Rudolf II (1576 – 1612), considerându-se stăpânirea lui Mihai în Transilvania ca nelegitimă.
Nobilii maghiari cer ajutorul lui Giorgio Basta, care răspunde prompt chemării, pornind din Ungaria Superioară spre Transilvania. Oraşele săseşti şi-au declarat sprijinul faţă de răsculaţi. Cavaleria şi trupele maghiare îl părăsesc pe Mihai şi trec în tabăra nobilimii. Ajutoarele venite din Muntenia sunt oprite de braşoveni la 2/12 septembrie şi 4/14 septembrie 1599.
În timp ce Mihai Viteazul dispunea de c. 10.000 – 12.000 de oameni („oaste de strânsură”), armata nobilimii, aliată cu cea a lui Basta, era formată din c. 18.000 de oameni (din care 6.000 de cavaleri germani şi flamanzi, purtători de cuirase, şi muschetari valoni şi francezi).
Mihai îşi aşează oastea la Mirăslău (jud. Alba), un loc îngust între râul Mureş, dealuri, pârâul Lapad şi o pădure (care a fost întărită prin şanţuri). Lupta începe cu atacurile artileriei, din ambele părţi. Giorgio Basta simulează retragerea pentru a-l obliga pe Mihai să părăsească poziţia şi acesta cade în plasă. Cavaleria sa este atacată de muschetari şi cuirasaţi şi este risipită, tunurile sunt pierdute, în timp ce o mare parte din mercenarii cazaci îl părăsesc.
Înfrângerea este catastrofală, 4.000 dintre oamenii săi au murit, domnul, pentru a se salva, trece Mureşul, pornind spre Alba Iulia. Cu ajutor muntean reuşeşte să ia tezaurul din capitala Transilvaniei şi, în contextul pătrunderii oştilor polone în Moldova şi Ţara Românească, trece munţii pentru a-şi apăra ţara.
Bibliografie

George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

Monumentul de la Miraslau

Monumentul de la Miraslau

Monumentul Calvarului Aiud

Monumentul Calvarului Aiud

Monumentul Calvarului Aiud

Monumentul a fost ridicat pentru comemorarea victimelor regimului comunist ce şi-au pierdut viaţa în penitenciarul Aiud. Evenimentele petrecute în penitenciar sunt sumbre, comuniştii au îngropat o bună parte din elita rezistenţei româneşti împotriva comunismului după lungi perioade de tortură şi chiar execuţii. Din diverse biografii şi interviuri făcute după revoluţie reiese faptul că îngropările se făceau numai noaptea, pe întuneric fără nicio lumină si nici unuia nu i se punea o cruce la cap.
Acest monument, înalt de 18 m, lat de 6 m, si lung de 27 m, este amplasat în partea de sud-vest a Municipiului Aiud, pe strada Axente Sever.

 

Mănăstirea minorită Aiud

Manastira minorita Aiud

Manastira minorita Aiud

Când am ajuns noi in Aiud era deja seară şi nu am vizitat decât oraşul. Mânăstirea minorită se află în centrul oraşului, are o biserică foarte frumoasă şi tot ce am găsit despre ea este că: datează din secolele XVIII-XIX, biserica a fost construită între 1728-1763, iar turnul în 1896. Claustrul a fost ridicat în aceeași perioadă ca și biserica.

Manastirea minorita Aiud - azi

Manastirea minorita Aiud – azi

Colegiul G. Bethlen – Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Clădirea colegiului este impresionantă, la fel ca istoria sa, care datează încă din sec XVII. Principele Gabor Bethlen înfiinţează o instituţie de învăţământ superior la Alba-Iulia, însă în 1658, în urma invaziei turceşti, se mută la Cluj. În 1662, ordinul principelui Mihail Apafi mută sediul colegiului la Aiud, în centrul domeniilor donate de către principele fondator.
În 1704 Aiudul şi Colegiul au fost devastate de oştile austriece. În 1711 rectorul Colegiului Pápai Pariz Ferenc obţine cu acordul regelui Angliei un sprijin material din partea credincioşilor din Anglia constând în 11.000 lire sterline pentru reclădirea şcolii. Din aceste fonduri şi din dobânzile acestuia s-a construi în cea mai mare parte acel complex de clădiri care alcătuiesc în prezent Colegiul Bethlen Gábor. Aceasta este cea mai veche parte a colegiului, care a fost distrusă în timpul măcelului din 1849. Evenimentele de la această dată au devastat şi distrus cu cruzime clădirea colegiului şi întreg Aiudul. O legendă spune că studenţii colegiului s-au adăpostit într-o grotă din preajma oraşului, de unde i se trage astăzi şi numele, Grota Studenţilor.
Până în 1859 a fost colegiul a fost considerat instituţie de rang academic. După mutarea facultăţilor la Cluj în 1869 şi 1895, devine gimnaziu superior în cadrul căruia din 1858 a funcţionat şcoala normală.
În 1948 pierde domeniile, 1976 îl transformă în liceu industrial iar abia după 1990 funcţionează din nou ca liceu teoretic, din 1993 purtând numele de Colegiu.
Cea mai veche parte care există şi astăzi este Colegiul Mic (căminul de băieţi) construit în 1775.

Pe lângă istoria sa plină de evenimente, Colegiul adăposteşte astăzi la etajul 1 şi Muzeul de Ştiinţe Naturale, cea mai veche instituţie de acest fel din România.

Sursa: http://www.bethlenbagor.ro

Clădirea primăriei Aiud

Cazinoul Aiud

Cazinoul Aiud

Deşi are o arhitectură interesantă, nu am reuşit să găsim nicio informaţie în legătură cu motivul ridicării acesteia. Am scris şi la primăria din oraşul Aiud pentru a primi informaţii şi  am rămas fără răspuns. Până când vom afla mai multe decăt că  este construită în stilul compilant – clasicizant specific perioadei din jurul anului 1900 şi pe lângă decorurile faţadei, clădirea mai este prevăzută în partea superioară cu un balconaş decorat cu doi grifoni, animale specifice herealdicii aiudene, vă lăsăm să vă delectaţi cu imagini vechi şi noi. Mai ştim şi că la un moment dat, în această clădire a funcţionat cazinoul din Aiud.

Cazinoul Aiud

Cazinoul Aiud

Tuns 798

Surse foto: http://www.aiud.ro / http://www.dspace.bcucluj.ro