Palatul Apor din Alba Iulia

 

Palatul Apor Alba Iulia

Palatul Apor Alba Iulia

Si acesta era inchis in anul in care am vizitat cetatea, insa cladirea este plina de istorie.
Situat in incinta Cetatii Vauban, in apropierea Bibliotecii Bathyaneum, localitatea Alba Iulia, este ultima clădire cu valoare istorică a complexului universitar, ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul principelui Mihail Apaffy. Clădirea ar fi fost ridicată pe rămăşiţele vechiului castru roman, respectiv ale cetăţii medievale din această zonă. Ştefan Apor a achiziţionat-o, transformând-o în ceea ce s-a numit Palatul Apor, Acesta era cunoscut ca unul dintre cei mai bogati oameni din Transilvania si un adept infocat al catolicismului. După instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, Palatul Apor a fost transformat în reşedinţa generalului comandant al garnizoanei militare de la Alba Iulia, contele de Steinville, perioada in care acestei cladiri i-au fost aduse adaugiri, constand in portaluri interioare decorate in stil baroc..
Cladirea a avut intr-o mare parte a existentei o destinatie militara, dupa anul 1900 a devenit sediul Kaiserlich und Koniglich Kleine Infanterie
După anul 1918, edificiul a fost preluat de armata română devenind, astfel, Cazarma Cuza Vodă, iar apoi, în 1939, sediul Legiunii de Jandarmi. Începând cu anul 1945, palatul a fost sediul Cooperativei Agricole de Producţie până în anii ’70-’80 când a intrat în administrarea Centrului de Creaţie Populară şi Uniunii Artiştilor Plastici, dar si al Directiei Silvice.
În prezent, în Palatul Apor se află sediul central al Universităţii „1 Decembrie 1918”, care a realizat in perioada 2003-2007 ample lucrari de consolidare, conservare si restaurare a monumentului, lucrari ce au pastrat elementele originale ale constructiei si i-au asigurat functionalitatea pentru noua sa destinatie. Restaurarea impozantei cladiri a presupus refacerea unor elemente dupa forma initiala. Potrivit sculptorului Marian Dabuleanu, restauratorul elementelor din piatra, refacerea acestora s-a realizat in proportie de 80 la suta. De asemenea, blazonul familiei Apor, situat deasupra intrarii principale, a fost refacut din piatra, dupa o fotografie din anul 1910.
Cladirea are o dubla utilitate. Aici este sediul central al universitatii si al principalelor departamente functionale ale acesteia, laboratoare si sali de seminarii. Cladirea are, in paralel, si un regim de utilitate publica. Intre orele 16.00 si 20.00 poate fi vizitata de publicul larg, ca monument istoric. La subsol exista un spaţiu expoziţional dedicat expunerii descoperirilor arheologice şi restaurării obiectelor.
Intr-o aripa a cladirii isi desfasoara activitatea Centrul Cultural Italian din Alba Iulia. Printre altele, centrul isi propune sa deschida o scoala in care sa fie invatata limba italiana, precum si o facultate de limba italiana in cadrul universitatii albaiuliene.
Aici se tin si expozitii, concerte si festivaluri. Ne bucuram tare mult ca inca o cladire istorica si-a gasit utilitatea in ziua de azi.
01

Advertisements

Colegiul academic din Alba Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Cum vizita noastră în oraș a fost scurtă și multe clădiri se aflau în renovare, nu am reușit să îl vizităm, însă în căutările noastre am aflat câteva lucruri foarte interesante despre acest colegiu:
– În prezent este un complex de clădiri amplasat în cetate și cuprinde părți din fostul colegiu terminat la mijlocul secolului al XVIII-lea;
– Este considerat prima școală cu rang universitar din Transilvania;
– Sediul a fost construit in 1622 și ridicat la rang de colegiul in 1629. Existența lui privine din faptul că principele Bethlen se ocupa personal de trimiterea la studii a absolvenților școlilor protestante din Anglia, Tările de Jos și principatele germane;
– Între anii 1630-1634 trece printr-o reamenajare, complexul având doar două corpuri;
– Între anii 1658-1161 au avut loc invaziile tătare, corpurile au ars, construcțiile au fost abandonate, iar sediul se mută la Colegiul G. Bethlen – Aiud;
– În 1672 se refugiază la Alba Iulia Colegiul Calvin din Sarospatak, fosta proprietate din Ungaria a principelui Rakoczi, cucerită de trupele austriece
– În 1716 studenții sunt alungați, armata austriacă ocupând integral clădirile
– Ulterior a fost denumit Cazarma mare a infanteriei, fiind transformat radical și adaptat necesităților militare
– Între 1857-1187 a avut sediul Regimentul de Infanterie de linie nr 50, după transferul și redislocarea fostului Regiment Român de Grăniceri nr 2 Năsăud.
La începutul existenței drept colegiu, se consideră că putea fi comparat cu Academia lui Vasile Lupu, întemeiată la Iași în 1640 și Academia „Sf. Sava”, înființată de Constantin Brâncoveanu la București. În mai puține cuvinte, merită să fie considerat o mândrie națională pentru ceea ce a reprezentat în acele vremuri.

Castelul de la Sîncrai (sau Sâncrai), judeţul Alba

Castelul de la Sancrai, judetul Alba

Castelul de la Sancrai, judetul Alba

Regret ca nu am apucat să îl vedem nici pe acesta pentru ca pozele găsite sunt admirabile. Are o arhitectură superbă şi pare înconjurat de o atmosferă caldă şi pătrunzătoare, deşi istoria lui nu este foarte veselă.
Castelul a fost construit în anul 1805 şi a fost proprietatea familiei nobiliare Kemeny. După 1947, castelul a fost transformat în centru de plasament pentru copii cu dizabilităţi. Ultimele reparaţii au avut loc în anul 1980 şi a fost părăsit în anul 1997.
Ultimele veşti din 2011 sunt că va fi transformat într-o fermă ecologică de trandafiri.
Trebuie să recunosc faptul că mă încântă ideea că nu rămâne in paragină, ca multe alte monumente din ţara noastră şi îmi păstrez speranţa şi că va putea fi vizitat.
Castelul cuprinde şi un parc şi un fost grajd. Aş arunca acum un bănuţ într-o fântână dorindu-mi să devină muzeu, cu istoria familiei prezentată la intrare, camerele aşa cum au fost odinioară şi mai ales să aflăm şi cum de a fost lăsat de izbelişte. La urma urmei, indiferent cât de neagră e istoria lui…face parte din istoria noastră.

Chiar vă invităm să ne spuneţi ce ştiţi despre acest minunat obiectiv turistic neexploatat.

Sursa: fotografie de pe site-ul monumenteuitate.org

Biserica reformată Aiud

Este parte integrantă din Cetatea Aiudului, a fost construită în stil gotic în preajma secolului al XV-lea. Interiorul aparţine stilului baroc. Când am vizitat noi cetatea, biserica era deja închisă, am ajuns destul de târziu, însă atmosfera era una relaxantă şi de poveste, ca în preajma oricărei clădiri de vârsta acesteia. Biserica a trecut prin trei incendii, a fost restaurată de mai multe ori şi acum îşi păstrează măreţia şi amintirile, de asemenea şi turiştii care sunt bineveniţi oricând să mai afle o bucăţică din istoria locurilor.

Biserica reformata Aiud

Biserica reformata Aiud

Aiud – între nou și vechi

Aiud

Aiud

Din fericire aici am reușit să ajungem în septembrie 2011. De data asta pozele ne aparțin, ca și impresiile de altfel. Aiudul este un orășel care încă păstrează destul de bine arhitectura veche, însă ar avea nevoie de susținere în ceea ce privește restaurarea clădirilor. Ar putea avea un centru istoric curat și frumos dacă ar exista interes în dezvoltarea turismului în zonă, mai ales că și acest oras are o listă destul de lungă de obiective turistice și istoria sa are multe de spus.

Tuns 780

  • Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.
  • Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.
  • În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați. În timpul reformei protestante populația a îmbrățișat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecință maghiarizarea treptată a populației germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.
  • În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.
  • La 8 ianuarie 1849, țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar fi putut să atace orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari. Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.
  • În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici

Sursa: wikipedia

Tuns 776

Obiective turistice:

  1. Biserica reformată
  2. Bustul lui Avram Iancu
  3. Castelul de la Gîmbas
  4. Castelul de la Sîncrai
  5. Cetate
  6. Cheile Aiudului
  7. Cimitirul Rapa Robilor
  8. Clãdirea Primăriei
  9. Colegiul G. Bethlen
  10. In satul Garbova de Sus punct fosilifer
  11. Mănăstirea minorită
  12. Monumentul “Calvarul Aiudului”
  13. Monumentul de la Miraslãu
  14. Monumentul studentilor
  15. Muzeul de Istorie
  16. Muzeul de ştiinţe naturale
  17. Rezervatia botanica si forestiera
  18. Vestigiile asezarii romane de la Brucla

Urmele castrelor romane la Cetatuia – Abrud, judetul Alba

Singurele informaţii pe care le-am găsit în legătură cu castrul roman de la Cetăţuia – pe lângă numeroasele menţionări în obiectivele turistice de lângă Abrud – au fost pe site-ul http://dorinm.ro unde se menţionează următoarele lucruri: aşezarea romană “Colonia Auraria Maior”, continuatoarea vechii aşezări dacice “Abrutus” din această zonă, unde exista şi o mică fortificaţie (în zona “Cetăţeaua”) cu rol de observaţie şi apărare a marelui centru aurifer din apropiere (Roşia Montană). Aşezarea are şi elementele unei locaţii destinate mineritului, cimitir, etc.

Fortificația romană din punctul “Cetățeaua” (lângă “Liceul Horea, Cloșca și Crișan”), din sec.II-III, este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba

Sperăm să nu se fi ajuns să se cultive porumb pe urmele vestigiilor romane, asa cum am mai păţit şi în alte vizite de-ale noastre.

Speram ca cineva sa aduca mai multe informatii de la fata locului. 

Cheile Caprei – Cheile Fenesului

1Cheile fac parte din ariile protejate ale tarii noastre si din pacate nici aici nu am ajuns in vizita noastra in judetul Alba, insa ne-ar fi placut sa facem un RT despre ele. Imi si imaginez cum incurajam prietenii fara prea multa conditie fizica :P, obosind la urcus si poposind la umbra vreunui copac sau a unei stanci impresionante. Poate cine stie, o sa ajungem si aici intr-o zi.

Pana atunci, daca mergeti, tineti minte si pastrati curatenia in rezervatiile naturale si pana una alta, sa ne incantam privirile cu cateva poze luate de pe internet 🙂

P.S. Bine de stiut: Posibilităţi de campare in partea din aval a cheilor este dificil de gasit loc de campare. Se recomanda camparea in amonte de chei, unde valea se largeşte, existand numeroase poieni.

Casa familiei Fodor – Abrud

Casa familiei Fodor Abrud

Casa familiei Fodor Abrud

Tot din categoria personalitati locale, tot de pe site-ul dacoromania.ro am gasit informatii despre membri familiei Fodor si cu ce au iesit acestia in evidenta.

În familia memorandistului Vasile Fodor din Abrud se năştea în 1889 Titus Fodor, nepotul tribunului paşoptist Vasile Ladislau Fodor.

Titus Fodor trece în decembrie 1915, împreună cu alţi ofiţeri şi soldaţi români din regimentul 21 Honvezi, Carpaţii în România. Aici participă în primăvara anului 1916 la manifestaţiile din Bucureşti. Demonstranţii cereau să înceteze asuprirea românilor din Transilvania, Ungaria şi Bucovina pentru intrarea României în război alături de Antantă. Titus Fodor şi fratele său, Viorel Fodor, socotiţi printre organizatori, sunt închişi la Văcăreşti, sub acuzaţia de tulburare a ordinii publice. La proces au asistat (după cum spune Titus): Take Ionescu, Filipescu, Grădişteanu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, Ion Agârbiceanu, Octavian Tăslăuan şi alţii. Mulţimea s-a adunat în stradă şi cerea eliberarea celor arestaţi. După şapte zile sunt achitaţi şi eliberaţi. Fraţii Fodor au fost apăraţi de avocatul Radu Rosetti, cunoscutul scriitor, care va fi oaspetele familiei Fodor, în Abrud, în anul 1935, când scriitorul a vizitat Munţii Apuseni (v. Radu Rosetti – Scrieri alese, Bucureşti, 1938, p. 155). După intrarea României în război, Titus Fodor se înrolează voluntar în armata română, cu gradul de sublocotenent şi ia parte la luptele de la Mărăşeşti, cu regimentul 47 infanterie comandat de colonelul Radu Rosetti, regiment aparţinător diviziei a 13-1 comandată de generalul Ioan Popescu. Luptă la Răzoare şi Muncel, unde este rănit la 28 august 1917. Pentru faptele sale de vitejie a fost decorat mai târziu (1957) cu medalia “Virtutea ostăşească clasa I-a”

Casa familiei Fodor Abrud

Casa familiei Fodor Abrud

Placa memoriala casa familiei Fodor Abrud

Placa memoriala casa familiei Fodor Abrud

Casa familiei Borza – Abrud

Casa in care a locuit familia Borza

Casa in care a locuit familia Borza

O alta casa –  monument este cea in care a locuit Dr. Alexandru Borza, personalitate locala, cu sotia sa Sabina Borza, amandoi aducand un plus de valoare societatii abrudene din acele timpuri.

Va prezentam mai jos cine au fost cei doi si cu ce anume au contribuit la bunastarea orasului, datele fiind preluate de pe site-ul dacoromania.ro:

1.Dr. Alexandru Borza (1868 – 1935), medic în Abrud.

Cercul electoral Abrud l-a delegat să voteze Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

După ce Abrudul şi populaţia sa a avut de suferit ca urmare a incursiunilor războinice fãcute de Hătváni şi Kemeny (mai – iunie 1849) a urmat înfrângerea ungurilor: ”După înăbuşirea revoluţiei maghiare în 1849, Austria a orânduit în Transilvania, o guvernare centralist-absolutistă aşezând în ţara Moţilor oficii şi funcţionari după sistemul lor administrativ, care, în general, a lucrat ca o maşinărie bine pusă la punct.

Acest regim a crezut de cuviinţă să înfiinţeze in Abrud un spital care era susţinut de toate comunele din Munţii Apuseni, aparţinând judeţului Alba, Turda şi Hunedoara. Într-o convorbire pe care a avut-o dr. Aurel Stoianovici cu dr. Alexandru Borza, acesta i-a relatat că a descoperit într-o arhivă particulară părăsită, procese verbale de primire a bolnavilor, corespondenţa cu comunele care subvenţionau spitalul, foi de ordinaţiune, adică prescrieri de medicamente, acte ce au fost predate spre păstrare în arhiva acestui spital şi poartă date între anii 1853 – 1857.

După mârşava cârdăşie care a dus la apariţia Austro – Ungariei în 1867 începe dezastrul. De la acea dată, Transilvania a fost dată Ungariei. Ungurii nu puteau uita rezistenţa românilor moţi în faţa lor. Au trecut repede la desfiinţarea celor făcute de austrieci. Între măsurile de răzbunare draconice a fost şi desfiinţarea spitalului din Abrud, care era necesar pentru a combate bolile şi a trata accidentele din minele de aur. Spitalul fusese întreţinut de mineri prin „Fondul pisetal”, care adunând „ piseta” adică un ban şi jumătate din preţul unui gram de aur, ce se schimba la „ Cămara” de pe atunci din Abrud, aşa cum i se spunea Oficiului de schimb, din zilele noastre, al Băncii Naţionale. Acest fond susţinea 5 medici şi 2 moaşe, în Abrud, Roşia Montană şi Bucium. Minerii de la minele şi uzina (steampurile) statului aveau şi o casă de asigurare ce funcţiona şi între anii 1941 – 1944 sub numele de „ Lădiţă” , şi care le dădea ajutoare băneşti membrilor bolnavi.

Aceste instituţii particulare au strâns un fond respectabil de circa 500.000 florini (2,10 lei =fl.) în valută forte de pe atunci, plasaţi în cea mai mare parte, în înscrisuri maghiare de stat, purtătoare de dobânzi.

Medicii acestui ţinut, printre care şi dr. Alexandru Borza au pledat necontenit pentru înfiinţarea unui spital din acest fond, care să trateze, pe lângă mineri şi alte persoane.

Toată lumea de pe atunci, chiar şi autorităţile locale, în cap cu şpanul, prefectul judeţului au îmbrăţişat această idee, dar proiectul s-a izbit de rezistenţa ministerului de interne maghiar, de care depindea, pe acea vreme, şi sănătatea publică şi care a refuzat înfăptuirea lui.

După terminarea primului război mondial şi Unirea de la 1 Decembrie 1918 cu Patria Mamă, a fost ales Marele Sfat Naţional ( 2 Decembrie 1918 în sala tribunalului din Alba Iulia), din care a făcut parte şi dr. Alexandru Borza. În această calitate, dr. Alexandru Borza a pledat cu toată căldura, necesitatea înfiinţării unui spital în acest ţinut, lipsit de comunicaţii lesnicioase şi de orice aşezământ de asistenţă medicală pe o rază de 100 Km. Insistenţa sa a avut răsunetul, iar dr. Iuliu Moldovan, pe atunci secretar general la Ocrotiri Sociale din Consiliul Dirigent, a însărcinat pe dr. Alexandru Borza cu organizarea şi conducerea spitalului.

Spitalul a fost instalat, în lipsa altui loc mai potrivit, în cazarma Abrudului, părăsită şi deteriorată, având 115 paturi bugetare şi s-a inaugurat la 15 septembrie 1919. A fost o operă grea şi anevoioasă. Mai întâi s-au folosit primele 2 pavilioane de la şosea ( azi demolate) apoi un al treilea de pe platou ( azi cazarmă). Cazarma maghiară era stricată. Fără uşi, fără ferestre, podelele rupte, fără mobilier şi inventar.

Cu ajutorul Societăţii „Crucea Roşie” din România filiala Iaşi, care a dăruit paturi de campanie şi o parte din inventarul moale şi cu tot ce a putut adăuga, neobosita râvnă a dr. Alexandru Borza, care a mai adus de acasă şi de pe la diverşi donatori şi binevoitori din oraş, mobilă şi obiecte necesare. Spitalul şi-a început activitatea în condiţii acceptabile. Lipsurile erau întâmpinate cu mult curaj. Iată formaţia primului personal medical: dr. Alexandru Borza, directorul spitalului; dr. Lehrer, medic primar al secţiei de boli interne; dr. Grosariu (bucovinean) medic primar al secţiei de chirurgie; dr. Aurel Stoianovici, medic secundar la secţia medicală şi cea dermato-venerică.

Pentru a înţelege ce a însemnat, ca asistenţă medicală, spitalul din Abrud, în ce priveşte combaterea bolilor trebuie să se ţină seama, că în primii ani după Unire, nu exista în jurul Abrudului, decât un singur medic de circumscripţie la Câmpeni, pe toată valea Arieşului (de la Arieşeni la Lupşa).

Începând cu anul 1921, Batalionul „ 5 Vânători de munte” a început să ocupe unele pavilioane în dauna spitalului.

Norocul moţilor a fost că a trecut prin zonă generalul Alexandru Lupaşcu – Stejar şi care aflând situaţia disperată a spitalului a acceptat propunerea doctorului Alexandru Borza de a se afla în fruntea unui comitet care să strângă fonduri pentru edificarea unei clădiri noi pentru spitalul din Abrud.

Comitetul de iniţiativă, din care făceau parte multe persoane, printre care dr. Laurenţiu Pop, avocat Candin David, Aurel Stoianovici, medic, Ioan Micu directorul gimnaziu s.a. au lansat liste de subscripţie în întreaga ţară, cărţi poştale ilustrate, broşuri etc. de pe urma cărora s-au strâns aproape 2 milioane de lei. S-a cumpărat terenul şi în 1924 a început construcţia care a fost terminată în 1929. A fost dat în folosinţă pavilionul central şi cel care servea ca locuinţă pentru director.

Cu ajutorul statului au fost construite mai târziu celelalte pavilioane. 2

2. Sabina Borza (soţia lui Alexandru, născută David), 1877-1969.

A participat la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie 1918 în calitate de delegat al Reuniunii femeilor române din Abrud.

Sabina Borza a fost una dintre femeile române, casnice din Abrud care s-a dedicat activităţilor obşteşti. A ajuns în fruntea femeilor după dispariţia celor care au fost Ana Gall şi Ana Filip.

Prima grijă a reuniunii a fost să înfiinţeze o şcoală pentru fetele române din zonă. A fost închiriat un local şi au început cursurile. Autorităţile maghiare au interzis funcţionarea şcolii în acel local pe considerentul că este necorespunzător.

Reuniunea a început să strângă fonduri şi să ceară sprijin de la cei cu suflet românesc. Un mare ajutor au primit de la doctorul Laurenţiu Pop, conducătorul băncii „Auraria”. La începutul secolului XX a fost edificată clădirea din Abrud de pe strada Detunata (pe care Societatea Culturală Patriotică „ Avram Iancu” a pus o placă de marmură în 1994).

În această şcoală s-au pregătit fiicele moţilor pentru a fi bune gospodine şi mame, capabile să-şi educe pruncii în spiritul solidarităţii naţionale. Merită să facem menţiunea că Reuniunea era formată din femei ortodoxe şi greco-catolice.

La adunarea din 14 noiembrie 1920, preşedinta, Sabina Borza spunea: „Reuniunea femeilor române din aceste ţinuturi a avut ca scop principal înfiinţarea şi susţinerea unei şcoli primare de fetiţe. Cu multă sârguinţă, devotament, jertfe materiale şi abnegaţie, punând cu toţii umăr la umăr, a reuşit să aibă cu toată vitregia vremurilor – o şcoală model care era admirată de toţi, chiar şi de străini. Cu mândrie pot să o spun cu prilejul de azi că şcoala noastră şi-a îndeplinit cu sfinţenie misiunea de factor cultural românesc şi a sădit, când avea mai mare lipsă de aceasta, duh românesc în sufletul copilelor noastre, care la rândul lor ca mame aveau să-l transplanteze în inimile copiilor lor. Priviţi în toate casele acestui ţinut şi aproape de 30 de ani încoace veţi găsi urmele binefăcătoare ale acestei şcoli. Numai cu mari jertfe am putut ajunge să vedem ridicat acest edificiu drag în care ne adăpostim azi, adunând an de an, ban cu ban, de la particulari, de la societăţi miniere dar mai ales ajutaţi de mărinimozitatea conducătorilor Institutului de Credit „Auraria” care anticipându-ne partea cea mai mare din suma necesară pentru clădire, tot ei ne-au plătit-o cu donaţiune în rate”.

„ Istoria în mersul ei şi-a reclamat dreptate veşnică. Visul nostru de veacuri s-a împlinit, căci avem fericirea de a fi în statul român care de aici înainte se va îngriji de instrucţia şi cultura fiilor şi fiicelor noastre. Am cedat deci şcoala primară a Reuniunii cu deplină încredere şi dragoste de neam ca să treacă la formarea şcoalei române de stat. Instrucţia primară a fetiţelor noastre fiind pe veci asigurate n-a pierdut din vedere năzuinţele noastre ca să ridicãm cultura femeii române la un nivel mai înalt. Am decis, deci, să cerem de la Ministerul de instrucţie înfiinţarea unei şcoli medii de fete, întregită cu un curs profesional, care minister înţelegând pe deplin trebuinţele noastre a şi încuviinţat înfiinţarea acestei şcoli, iar pentru adăpostirea ei i-am pus gratuit spre folosinţă la dispoziţie edificiul nostru. Cu inima plină de bucurie salut, deci, în casa noastră nouă, instituţiunea a cărei inaugurare o serbăm azi, vă zic din tot sufletul bine aţi venit în lăcaşul nostru, dorind ca această şcoală să înflorească, să prospere şi să răspândească adevărata cultură; şi ca spiritul de care a fost călăuzită reuniunea noastră să dăinuiască şi mai departe între zidurile acestei şcoli şi să susţină legătura sufletească dintre populaţia de aici şi şcoala de acum, cum am susţinut-o noi”. Aşa îşi încheia activitatea „şcoala primară de fetiţe” din Abrud care funcţiona din 1887.

Reuniunea femeilor a organizat în ianuarie 1919 grandioasa primire a armatei române, care în curând se vede silită să pună mâna pe arme. Zona avea parte de o sărăcie fără margine. An de an au fost strânse fonduri pentru a îmbrăca şi a încălţa copii săraci ca să poată frecventa şcoala. Din atâtea fapte mari menţionăm numai câteva. În 1920 au fost îmbrăcaţi şi încălţaţi 69 de copii, iar în 1921, 105 copii săraci, 1925 şi 1926, toţi copiii săraci au fost îmbrăcaţi. La fiecare Crăciun se dădeau daruri copiilor săraci, Congresul Uniunii femeilor române care a avut loc în Alba Iulia în zilele de 27-28 şi 29 Mai 1923, a avut cuvinte de laudă pentru femeile din Abrud conduse de doamna Sabina Borza.

În 1924 cu ocazia sărbătorilor centenarului Avram Iancu de la 1 Septembrie, Reuniunea a primit din partea Astrei onorifica încredinţare de a aranja în casa lui Avram Iancu din Vidra de Sus expoziţia de ţesături etnografice din ţinutul românilor moţi. În 29 Septembrie 1924 primeau de la preşedintele Astrei, Vasile Goldiş o frumoasă scrisoare de mulţumire pentru tot ce au făcut pentru memoria lui Avram Iancu.

Reuniunea a primit ajutor în organizarea balurilor şi a maialurilor, aducătoare de venituri (din care se făceau cumpărături pentru săraci). Primăria în calitate de proprietară a clădirii „Detunata”, închiria pe o taxă mică sala de festivităţi, uzina de la Gura Roşiei furniza curentul electric şi fanfara militară din Abrud asigura partea muzicală.

Peste acele femei inimoase s-au abătut şi multe necazuri. În 1931 a fost desfiinţat gimnaziul de fete din Abrud. În 1940 au apărut noi griji faţă de copiii românilor refugiaţi din teritoriile răpite.

Dacă în 1933 au fost îmbrăcaţi 147 de copii, după 1940 numărul celor nevoiaşi, care aşteptau să fie echipaţi pentru grădiniţă şi şcoală, a crescut mereu.

După înfiinţarea de către stat a şcolii de menaj se primea o modică sumă pentru chiria localului. şi aceşti puţini bani ca şi cei primiţi de la bănci printre care şi „Detunata” din Bucium condusă de familia David erau folosiţi pentru cei săraci.

Nu putem încheia fără să amintim faptul că în familia doctorului Borza Alexandru şi Sabina a crescut conf. doctor Zeno Borza care a renunţat la cariera universitară pentru a servi cu mult devotament în spitalul înălţat de tatăl său.

Aceste mari personalităţi ale Abrudului se odihnesc în cripta comună din cimitirul Bisericii „Sfinţii Apostoli”.

Să nu uităm faptele măreţe ale acestor bravi români.

Casa in care a locuit familia Borza

Placa memoriala casa familia Borza

Fosta Casina romana din Abrud

Casina romana din Abrud

Casina romana din Abrud

In aceasta casa a fost sediul Casinei romane, intemeiata in anul 1849. Aici s-au tinut adunarile generale ale “Astrei” din anii 1865 si 1888, prezidate de Timotei Cipariu si George Baritiu.

Astra a fost infiintata la 6 septembrie 1861 la Sibiu si a avut o activitate bogata in Abrud pana in anul 1950 cand a fost desfiintata, iar arhiva si biblioteca din Abrud ale Astrei si Casinei Romane au fost distruse si lucrurile imobile trecute in proprietatea statului. ASTRA vine de la  Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), cu rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania.

La prima adunare a “Astrei” tinuta la Abrud a participat si Avram Iancu. Activitatea s-a incheiat cu o frumoasa excursie la coloanele de bazalt de la Detunata din comuna Bucium. Acest eveniment a fost insemnat pe o coloana de bazalt la poalele monumentului natural.

Sursa: Primaria Abrud

Placa memoriala Casina romana Abrud

Placa memoriala Casina romana Abrud