Palatul Apor din Alba Iulia

 

Palatul Apor Alba Iulia

Palatul Apor Alba Iulia

Si acesta era inchis in anul in care am vizitat cetatea, insa cladirea este plina de istorie.
Situat in incinta Cetatii Vauban, in apropierea Bibliotecii Bathyaneum, localitatea Alba Iulia, este ultima clădire cu valoare istorică a complexului universitar, ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul principelui Mihail Apaffy. Clădirea ar fi fost ridicată pe rămăşiţele vechiului castru roman, respectiv ale cetăţii medievale din această zonă. Ştefan Apor a achiziţionat-o, transformând-o în ceea ce s-a numit Palatul Apor, Acesta era cunoscut ca unul dintre cei mai bogati oameni din Transilvania si un adept infocat al catolicismului. După instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, Palatul Apor a fost transformat în reşedinţa generalului comandant al garnizoanei militare de la Alba Iulia, contele de Steinville, perioada in care acestei cladiri i-au fost aduse adaugiri, constand in portaluri interioare decorate in stil baroc..
Cladirea a avut intr-o mare parte a existentei o destinatie militara, dupa anul 1900 a devenit sediul Kaiserlich und Koniglich Kleine Infanterie
După anul 1918, edificiul a fost preluat de armata română devenind, astfel, Cazarma Cuza Vodă, iar apoi, în 1939, sediul Legiunii de Jandarmi. Începând cu anul 1945, palatul a fost sediul Cooperativei Agricole de Producţie până în anii ’70-’80 când a intrat în administrarea Centrului de Creaţie Populară şi Uniunii Artiştilor Plastici, dar si al Directiei Silvice.
În prezent, în Palatul Apor se află sediul central al Universităţii „1 Decembrie 1918”, care a realizat in perioada 2003-2007 ample lucrari de consolidare, conservare si restaurare a monumentului, lucrari ce au pastrat elementele originale ale constructiei si i-au asigurat functionalitatea pentru noua sa destinatie. Restaurarea impozantei cladiri a presupus refacerea unor elemente dupa forma initiala. Potrivit sculptorului Marian Dabuleanu, restauratorul elementelor din piatra, refacerea acestora s-a realizat in proportie de 80 la suta. De asemenea, blazonul familiei Apor, situat deasupra intrarii principale, a fost refacut din piatra, dupa o fotografie din anul 1910.
Cladirea are o dubla utilitate. Aici este sediul central al universitatii si al principalelor departamente functionale ale acesteia, laboratoare si sali de seminarii. Cladirea are, in paralel, si un regim de utilitate publica. Intre orele 16.00 si 20.00 poate fi vizitata de publicul larg, ca monument istoric. La subsol exista un spaţiu expoziţional dedicat expunerii descoperirilor arheologice şi restaurării obiectelor.
Intr-o aripa a cladirii isi desfasoara activitatea Centrul Cultural Italian din Alba Iulia. Printre altele, centrul isi propune sa deschida o scoala in care sa fie invatata limba italiana, precum si o facultate de limba italiana in cadrul universitatii albaiuliene.
Aici se tin si expozitii, concerte si festivaluri. Ne bucuram tare mult ca inca o cladire istorica si-a gasit utilitatea in ziua de azi.
01

Advertisements

Muzeul Unirii de la Alba Iulia

Trebuie să recunosc cu părere de rău că nici pe acesta nu am reuşit să îl vizităm în concediul nostru, fiind în renovare. Însă continuă să mă fascineze Alba Iulia şi clădirile sale care au înfruntat atâtea timpuri şi schimbări.
Una dintre aceste clădiri este reprezentată de Muzeul Unirii, care a trecut prin multe etape ale istoriei noastre. Clădirea a fost gândită în 1851-1853 ca sediul cu destinaţie militară, a fost ulterior transformată în muzeu, suferind atât transformări arhitecturale, cât şi administrative. O parte din colecţiile adunate de-a lungul timpului s-au pierdut in Primul Război Mondial, însă încă deţine obiecte valoroase, cum ar fi: obiectele personale şi scrisorile lui Avram Iancu, adresele colective de aderenţă la mişcarea memorandistă din 1894, cele 6 volume în piele tricoloră conţinând Documentele Unirii de la 1 Decembrie 1918, manuscrisul original al cuvântării susţinute de Vasile Goldiş în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia precum şi drapelele şi eşarfele tricolore purtate de către delegaţi şi participanţi la adunarea populară de pe Platoul Romanilor (mai multe pe site-ul muzeului: http://mnuai.ro/muzeul-unirii/).
O stire foarte interesantă şi încurajatoare am aflat-o din ziare, cum că: Arheologii Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia au susținut în anul 2016, 75 de șantiere arheologice preventive și 98 de supravegheri arheologice, transmit reprezentanții instituției.
Potrivit acestora, cifrele reprezintă 21,17%, respectiv 20,20 % din totalul activităților de acest gen realizate în România în anul 2016.
Îmi doresc din tot sufletul să ajung să îl şi vizitez.

Mormântul lui Iancu de Hunedoara – Alba Iulia

Mormântul lui Iancu de Hunedoara – Alba Iulia

Mormântul lui Iancu de Hunedoara – Alba Iulia

Este un obiectiv turistic pe mai toate listele cu ce este de văzut în Alba Iulia. Dar de ce? Cu toţii am învăţat la şcoală despre Iancu de Hunedoara, însă trebuie să recunosc faptul că nu suficient. În urma lecturilor despre personalitatea lui, pentru a scrie câteva rânduri în acest articol, am devenit fascinată de Iancu de Hunedoara.
Povestea vieţii lui este însoţită de legende şi actele lui militare au fost recunoscute de întreaga Europă a timpului. Cunoscut drept voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei, dar mai ales pentru celebra bătălie de la Belgrad din iulie 1456 când l-a învins pe Mahomed al II-lea, cel care a cucerit Constantonopolul cu 3 ani înainte şi care a destrămat Imperiul Bizantin. În urma acestei victorii, Papa Calixt al II-lea l-a denumit „atletul cel mai puternic – unic – al lui Hristos” şi în cinstea sa, de atunci, de mai bine de 500 ani, clopotele bisericilor catolice bat in fiecare zi la ora 12:00.
Singura persoană care nu a reuşit să se bucure de această victorie a fost chiar el, murit la scurt timp, pe 11 august 1456 de ciumă, în tabăra sa de la Zemun. În urma acestor veşti, până şi adversarul său, învins de foarte puţin timp, Mahomed al II-lea ar fi declarat: „ Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut niciodată un asemenea om.”
Nu este de mirare că a fost cunoscut în toată Europa şi că faptele lui de vitejie au stat la baza mai multor romane epice ale vremii: în Franţa el este eroul romanului „Tirant le Blanc” (blanc fiind o greşeală de copist pentru originalul „le Blac” = Valahul. De aici devine pentru cronicile apusene Cavalerul Alb – „Le Chevalier Blanc de la Valaquie”.
Originile sale sunt in mod evident controversate, însă fie că are origini ungureşti, fie că originile sale sunt româneşti, că numele său era Iancu, Ioan, Johannes sau Ianoş, personalitatea lui nu poate fi schimbată cu nimic, aşa cum arată şi cronicile vremii şi faptul că a fost preţuit de atâtea persoane din întregul continent şi că face parte, cu onoruri, din istoria Transilvaniei trebuie să conteze cel mai mult şi să fie un exemplu pentru ambele popoare. Stema familiei sale, corbul cu un inel în cioc, are şi ea mai multe poveşti, una dintre acestea fiind ca un corb i-a furat inelul copilului Iancu şi acesta sau tatăl său ar fi doborât corbul pentru a-l lua înapoi.
De la bun început mormântul său a fost în interiorul Catedralei Romano-Catolice din cetetea Alba Iulia, unde se află şi astăzi sarcofagul său. Legendele spun că acesta a fost prădat şi rămăşiţele sale s-au pierdut de-a lungul timpului, însă monumentul poate fi considerat o aducere aminte a celui care a salvat Europa de invazia otomană. Pe mormântul său stă scris: “s-a stins lumina lumii”.
Vă sfătuiesc din suflet să citiţi despre viaţa lui, sunt sigură că îl veţi admira la fel de mult şi poate când ajungeţi în Alba Iulia, veţi pune un buchet de flori pe mormântul care îi aduce un omagiu acestui om de care putem fi mândri . Aş fi putut scrie foarte multe, însă vă las să îl descoperiţi şi voi, aşa cum l-am descoperit şi eu.
Articole care mi-au ocupat câteva zile şi au făcut să crească admiraţia pentru acest om.
1. http://cristina-scacun.blogspot.ro/2015/07/un-roman-prea-putin-cunoscut-iancu-de.html
2. http://www.iancu.com/?page_id=14
3. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/romanul-iancu-hunedoara-legenda-o-enigma-un-miracol
4. https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/24/iancu-de-hunedoara-1441-1456/

 

Monumentul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Ridicat în cinstea martirilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan, monumentul, un obelisc din piatră, marchează locul unde au fost traşi pe roată cei trei martiri.
Obeliscul este unul dintre monumentele-simbol ale municipiului Alba Iulia. A fost ridicat în doar câteva luni, în 1937, prin colectă publică, din iniţativa ASTREI. Monumentul, rodul colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălţan şi sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a lui Mihai, voievod de Alba Iulia.
Aflat în apropierea Porţii a III-a monumentul de granit măsoară peste 22 de metri. Baza prismatică, treptată, cuprinde o celulă simbolică cu inscripția: Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan, în partea de est, o Victorie Înaripată ținând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloșca și Crișan (Sursa: http://www.agerpres.ro )
Şi acest monument are rolul de a ne face să ţinem minte că în trecutul poporului nostru dorinţa de libertate a fost vie mereu şi evenimentele care s-au succedat, sângeroase întotdeauna, pot fi considerate izbucnite din teama forţei pe care locuitorii o au în interior. Lupta pentru libertate şi dreptate a fost aproape continuă şi toate monumentele marchează cu mândrie adevăratul caracter al acestui neam. Dacă ar fi piuneze pe o hartă, cred ca privitorii ar putea izbucni în lacrimi.

Adresa:
Strada Mihai Viteazul, Alba-Iulia

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Din punctul meu de vedere, istoria trebuie cunoscută pentru a i se evita greşelile. Evident, cu cât timpul trece, evenimentele petrecute se depărtează ca importanţă de generaţiile care apar şi ajung să fie văzute ca simple poveşti. Însă acele poveşti sunt reale, toate au avut ca protagonişti oameni adevăraţi, unii cu destine tragice. Sunt multe astfel de poveşti/istorii pe care mulţi oameni ajung să nu le mai cunoască, din diverse motive. De aceea există monumentele, pentru a păstra vie pentru eternitate memoria celor care au participat activ la istoria unei ţări.
Un astfel de monument este Monumentul Custozza din Alba-Iulia. Acesta este închinat soldaţilor şi ofiţerilor români, unguri şi germani din Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia din cadrul armatei imperiale, căzuţi în bătălia de la Custozza (Italia) în timpul războiului autro-italian din 1866 (24 iunie).
Ce legătură aveam noi cu bătălia din Italia? Câteva explicaţii: entru a alipi Veneţia la regatul Italiei, creat în 1861, cinci ani mai târziu italienii au intervenit în conflictul dintre Prusia şi Imperiul Habsburgic, creând un front sudic împotriva trupelor imperiale, ceea ce va face ca Viena să trimită în Lombardia un important contingent militar comandat de arhiducele Albrecht. Întrucât, în anul 1866, Transilvania era o provincie care aparţinea Imperiului Habsburgic, la bătălia de la Custozza a participat şi Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia, format în mare parte din români şi maghiari, dar comandat de ofiţeri austrieci.
Mai multe explicaţii gasiţi aici.

Monumentul a fost descoperit în 1906, are la bază plăci comemorative unde sunt menţionate numele celor căzuţi în luptă şi a fost sculptat în piatră de elevii şi profesorii Şcolii de Arte şi Meserii din Zlatna. Din câteva rânduri citite se pare că fiind considerat un simbol al unei perioade triste din istoria ţării noastre, a fost lăsat intenţionat de către autorităţi să se degradeze, fiind restaurat odată cu începerea lucrărilor de conservare a cetăţii.
Adresa: str. M. Viteazul, în parcul din faţa Universităţii 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Cum vizita noastră în oraș a fost scurtă și multe clădiri se aflau în renovare, nu am reușit să îl vizităm, însă în căutările noastre am aflat câteva lucruri foarte interesante despre acest colegiu:
– În prezent este un complex de clădiri amplasat în cetate și cuprinde părți din fostul colegiu terminat la mijlocul secolului al XVIII-lea;
– Este considerat prima școală cu rang universitar din Transilvania;
– Sediul a fost construit in 1622 și ridicat la rang de colegiul in 1629. Existența lui privine din faptul că principele Bethlen se ocupa personal de trimiterea la studii a absolvenților școlilor protestante din Anglia, Tările de Jos și principatele germane;
– Între anii 1630-1634 trece printr-o reamenajare, complexul având doar două corpuri;
– Între anii 1658-1161 au avut loc invaziile tătare, corpurile au ars, construcțiile au fost abandonate, iar sediul se mută la Colegiul G. Bethlen – Aiud;
– În 1672 se refugiază la Alba Iulia Colegiul Calvin din Sarospatak, fosta proprietate din Ungaria a principelui Rakoczi, cucerită de trupele austriece
– În 1716 studenții sunt alungați, armata austriacă ocupând integral clădirile
– Ulterior a fost denumit Cazarma mare a infanteriei, fiind transformat radical și adaptat necesităților militare
– Între 1857-1187 a avut sediul Regimentul de Infanterie de linie nr 50, după transferul și redislocarea fostului Regiment Român de Grăniceri nr 2 Năsăud.
La începutul existenței drept colegiu, se consideră că putea fi comparat cu Academia lui Vasile Lupu, întemeiată la Iași în 1640 și Academia „Sf. Sava”, înființată de Constantin Brâncoveanu la București. În mai puține cuvinte, merită să fie considerat o mândrie națională pentru ceea ce a reprezentat în acele vremuri.

Cetatea Alba Carolina

IMG_6792Despre cetate nu spun decat 2-3 cuvinte, pentru ca sunt aproape de prisos. Trebuie sa mergeti sa o vedeti. Am fost de 2 ori si de fiecare data ne-a uimit.

Este cea mai mare si mai bine conservata cetate de tip Vauban din Europa, fiind construita in timpul Imperiului Habsburgic 1714-1738, cu rol de aparare.

Ca s-a inceput restaurarea ei foarte tarziu nu mai conteaza prea mult, avand in vedere ca este un obiectiv turistic absolut minunat. Este in continuare cel mai frumos din excursiile noastre. Concediu placut!

IMG_6793

Catedrala ortodoxă a reîntregirii sau Catedrala încoronării

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Am vizitat-o, este impunătoare. Cum noi nu prea am fost turişti model şi nu am citit nimic despre clădire (spre imensa noastră ruşine), am aflat ulterior că este destul de recentă. Nu are 100 de ani încă 🙂 .
A fost ridicată între anii 1921 – 1922 şi are la intrare busturile suveranilor României Mari – regele Ferdinand I şi regina Maria, aceştia fiind încoronaţi aici în 1922. Din informaţiile culese, se pare că locul pe care s-a construit a fost ales de Nicolae Iorga, lucrările de construcţie au fost sprijinite de Casa Regală, arhitectul a fost Victor Ştefănescu, cel care a amenajat şi Parcul Carol din Bucureşti şi a fost inspirată din vechea Biserica Domnească din Târgovişte.
După tot ce am citit despre ea, îmi lasă impresia că trebuia să simbolizeze începutul unui viitor măreţ pentru ţara noastră, reîntregită la 1918. Păcat că a durat atât de puţin, însă e bine totuşi că a şi cunoscut această perioadă, se putea şi mai rău.
În concluzie, pe lângă faptul că este un lăcaş de cult, catedrala stă mărturie şi ea pentru dorinţa poporului de a avea un trai şi un viitor mai bun. Poate ar trebui să ţinem minte asta.

Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

4Cetatea Alba-Iulia a fost construită exact peste castrul roman Apulum ce a aparţinut Legiunii a XIII-a Gemina. Acesta din urmă a fost construit datorită cantonării legiunii pe teritoriul Daciei, scopul său fiind de a apăra ţinutul aurifer şi drumul transportului aurului către Roma.
Cu ocazia începerii reabilitării cetăţii Alba-Iulia, printre săpături s-au găsit numeroase artefacte, un altar închita zeiţei Nemesis, Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților.
În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII)

Sursa: wikipedia.ro