Catedrala romano-catolică Alba-Iulia

IMG_8012Nici acum nu am avut norocul să o vizităm, era în renovare, însă la ce am citit despre ea, merită cu desăvârşire să fie vizitată. Binenţeles că şi ea are o istorie tumultoasă, construcţia a început în sec. XI, a fost distrusă parţial de invazia tătară din 1242, pe locul ei fiind construită o nouă catedrală. Lucrările la noua construcţie s-au desfăşurat între anii 1247-1291, între timp suferind din nou daune în timpul răscoalei de la 1277. Reluarea lucrărilor în atât de multe etape este motivul pentru care se găsesc influenţe atât romanice, cât şi gotice. Se pare că este construită în totalitate din blocuri de piatră cioplită, provenite din ruinele fostului castru roman al Legiunii XIII Gemina.

Se pare că are aceeaşi vârstă cu catedrala Notre-Dame din Paris, ceea ce îi conferă titlul de cea mai veche catedrală din România, fiind totodată considerată cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Cu atâtea poveşti, cum sa nu vii până la Alba-Iulia şi să o vizitezi?

Un motiv în plus poate fi şi faptul că adăposteşte mormântul lui Iancu de Hunedoara şi ai familiei acestuia, voievodul Transilvaniei care la 22 iulie 1456 a obţinut la Belgrad o mare victorie împotriva otomanilor, oprind invazia acestora către Europa Centrală timp de 70 ani. În amintirea acestei victorii, în urma bulei papale emise pe 6 august 1456, s-a decretat ca în fiecare zi la ora 12:00 bisericile catolice să bată clopotele pentru a marca victoria antiotomană.

De curând în apropierea sa s-au descoperit ruinele celei mai vechi biserici creştine din Transilvania şi 400 morminte din perioada medievală, iar în prezent găzduieşte evenimente culturale sub formă de concerte de orgă (orga cu cele 2209 tuburi datează din 1877), muzică simfonică, chitară clasică.

Suntem siguri că v-am făcut curioşi, aşa că vă punem la dispoziţie şi adresa: Str. Mihai Viteazul 21, Alba-Iulia, programul este de luni pâna duminică, 08:00 – 18:00.

Advertisements

Catedrala ortodoxă a reîntregirii sau Catedrala încoronării

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Am vizitat-o, este impunătoare. Cum noi nu prea am fost turişti model şi nu am citit nimic despre clădire (spre imensa noastră ruşine), am aflat ulterior că este destul de recentă. Nu are 100 de ani încă 🙂 .
A fost ridicată între anii 1921 – 1922 şi are la intrare busturile suveranilor României Mari – regele Ferdinand I şi regina Maria, aceştia fiind încoronaţi aici în 1922. Din informaţiile culese, se pare că locul pe care s-a construit a fost ales de Nicolae Iorga, lucrările de construcţie au fost sprijinite de Casa Regală, arhitectul a fost Victor Ştefănescu, cel care a amenajat şi Parcul Carol din Bucureşti şi a fost inspirată din vechea Biserica Domnească din Târgovişte.
După tot ce am citit despre ea, îmi lasă impresia că trebuia să simbolizeze începutul unui viitor măreţ pentru ţara noastră, reîntregită la 1918. Păcat că a durat atât de puţin, însă e bine totuşi că a şi cunoscut această perioadă, se putea şi mai rău.
În concluzie, pe lângă faptul că este un lăcaş de cult, catedrala stă mărturie şi ea pentru dorinţa poporului de a avea un trai şi un viitor mai bun. Poate ar trebui să ţinem minte asta.

Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

4Cetatea Alba-Iulia a fost construită exact peste castrul roman Apulum ce a aparţinut Legiunii a XIII-a Gemina. Acesta din urmă a fost construit datorită cantonării legiunii pe teritoriul Daciei, scopul său fiind de a apăra ţinutul aurifer şi drumul transportului aurului către Roma.
Cu ocazia începerii reabilitării cetăţii Alba-Iulia, printre săpături s-au găsit numeroase artefacte, un altar închita zeiţei Nemesis, Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților.
În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII)

Sursa: wikipedia.ro

Biserica Maieri II – Alba Iulia

Biserica Maieri II

Biserica Maieri II

O fi istoria bogată şi fiecare clădire o are pe ei, însă despre biserica Maieri II nu vă putem spune prea multe. Nici aici nu am apucat să ajungem si informaţiile de pe internet sunt doar următoarele:

Biserica Maieri II a fost construită în anul 1713 prin utilizarea materialelor rezultate din demolarea Catedralei fostei Mitropolii Ortodoxe ridicată de Mihai Viteazul în anul 1597, care a fost situată pe locul actualei bisericuţe din lemn ridicată între anii 1988 – 1992

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum

Sunt multe articole scrise despre Biblioteca Batthyaneum şi din nefericire şi acesta este un obiectil turistic nevizitat. Însă cercetările mele dovedesc faptul că merită văzută. Este o clădire cu o istorie bogată, pe care vi-o prezint sumar mai jos.
Biblioteca este parte integrantă a cetătii Alba Iulia. Se află în clădirea fostei bisericii a călugărilor trinitarieni, datând încă de la 1719. Clădirea a avut numeroase întrebuinţări, fiind biserică cu două turle, depozit de armament, spital, fiind înfiinţată de episcopul Ignat Batthyani. Începând cu 1794 devinde bibliotecă, adăpostind o serie impresionantă de manuscrise importante, cum ar fi Codex Aureus pe foi de pergament, Psaltirea lui David, Biblia Sacră, Biblia lui Şerban Cantacuzino.
Tot aici se află şi primul observator astronomic din România înfiinţat la 1779, care a funcţionat până în 1849 când a fost bombardat. Bibilioteca reprezintă încă un centru cultural, având statut de institute de cercetare, iar în interiorul ei se ţin expoziţii (de ex. de cărţi vechi), conferinţe, concerte, târguri caritabile, samd. Între 26-27 septembrie 2014 a participat la proiectul Nocturna Bibliotecilor şi se doreşte şi darea în folosinţă a observatorului astronomic.
Adresa: Str. Gabriel Bethlen nr 1, Alba-Iulia, acces public L-V: 9:00 – 14:00.
Pe info-herodo.ro puteţi asculta audioghid-ul, info pe site.
Dacă v-am făcut curioşi,abia aşteptăm să aflăm păreri de la faţa locului.

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum

Dealul Furcilor

Dealul Furcilor

Dealul Furcilor

Dealul Furcilor este locul ce păstrează vie memoria martirilor răscoalei iobagilor din 1784. A fost martor la una dintre cele mai sângeroase şi crude pagini din istoria ţării noastre.
Răscoala, numită și „Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan”, a fost o importantă acțiune de revoltă a țărănimii iobage dinTransilvania împotriva constrângerilor feudale la care era supusă. Răscoala a pus în discuție statutul de tolerați în Transilvania imperială al românilor, ceea ce i-a conferit și un caracter național.[ A izbucnit la 1 noiembrie 1784, în satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități.
Crişan a fost găsit mort în celulă, considerându-se ca s-a sinucis, iar Horia şi Cloşca au fost executaţi public.

Prin această execuţie publică la care au fost obligaţi să asiste câte trei bătrâni şi trei tineri din fiecare sat al celor patru comitate cuprinse de răscoală s-a urmărit exercitarea unor presiuni psihologice asupra întregii iobăgimi române din Transilvania, conform instrucţiunilor împăratului: “ca să fie de exemplu şi oroare”. După izvoarele cunoscute au fost aduşi cu forţa la execuţia lui Horea, Cloşca şi Crişan la Alba Iulia între trei şi şase mii de iobagi români. Execuţia a avut loc în 28 februarie 1785 pe Dealul Furcilor din Alba Iulia. O descriere amănunţită a acesteia se află în scrisoarea lui Iosif Gabri, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, trimisă unui prieten al său la Roma la 2 martie 1785.
“După cum prevedea sentinţa întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile nouă şi jumătate, Horea şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schizmatic (ortodox). Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă. Ei au fost însoţiţi de un escadron de cavalerie din Toscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestraşi orăşeni şi de haiduci. Batalionul pedestraşilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat la cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul informă de careu şi între cavalerie şi astfel, am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie din faţa mea. În afară de nobili şi oameni mai deosebiţi din comitate au trebuit să fie de faţă mulţi oameni proşti şi asta se poate aprecia din faptul, că din fiecare sat al celor patru comitate au trebuit să ia parte după o grea poruncă, câte şase oameni proşti, trei bătrâni şi trei tineri, prin urmare a trebuit să fie cel puţin cinci mii de oameni. Cloşca a primit cel puţin douăzeci de lovituri până şi-a dat sufletul. În timp ce Cloşca era frânt cu roata, Horea era legat şi ţinut în picioare de doi ucenici ai călăului ca să vadă ce moarte cumplită şi prin ce chinuri groasnice trebuia să moară ucigaşul său tovarăş.După ce s-a terminat execuţia lui Cloşca şi au dat leşul la o parte, pe Horea l-au urcat apoi în patul său şi l-au legat; în vaiete au început să-i sfarme picioarele cu roata, iar după patru lovituri din porunca domnului Eckhard, au început să-i lovească pieptul şi astfel după opt, nouă lovituri a murit. N-am mai voit să văd şi despicarea lor în bucăţi, mi-am întors calul şi am venit în cetate…”.

Dupa execuţia celor doi martiri ai Transilvaniei şi ai neamului românesc, execuţia prin tragere pe roată a fost abolită din codul penal austriac.

În 2008, în apropiere s-a descoperit o necropolă ce conţinea mai multe morminte ce datează din sec II-III, perioada ocupării romane în Dacia. În aceeaşi necropolă a fost descoperită şi o tăbliţă de plumb, de blesteme, ce conţinea numele mai multor femei (când vroiau să blesteme pe cineva, romanii scriau blestemul şi numele persoanei blestemate pe o tăbliţă şi apoi o îngropau într-un mormânt, în ideea că defunctul va duce mesajul pe lumea cealaltă).
Prin urmare Dealul Furcilor este încărcat de istorie şi reprezintă unul dintre obiectivele turistice importante pentru Alba Iulia.

Surse: wikipedia.ro, crisana.ro, dacoromania.ro

Alba Iulia – o bijuterie a ţării noastre

IMG_0850Când spui Alba Iulia, gândul te duce fără să vrei de fapt la cetatea Alba Iulia care este (cel puţin până acum) cea mai frumoasă din România. Cel puţin din punctul nostru de vedere. Şi cum ar putea să NU îţi placă? În momentul în care am intrat pe poarta ei, am simţit că păşesc în altă lume şi în mintea mea am făcut imediat comparaţia cu alte ţări. Mă simţeam în sfărşit într-o ţară civilizată la mine „acasă”. Niciun alt loc de până acum nu mi-a mai lăsat această impresie. Deci se poate! În 2011 când am vizitat-o noi, mare parte încă era în restaurare, ceea ce ne-a bucurat foarte mult, însă şanţurile de apărare erau amenajate şi deschise publicului şi este o adevărată plăcere să te plimbi prin ele. S-au deschis terase cu bun gust, există posibilitatea de a face echitaţie, se poate intra cu bicicleta şi cu animale de companie. Şi cine stie câte alte lucruri minunate, de care noi nu am aflat! S1010008 Restul cetăţii este de asemenea o splendoare. Peste tot există „gardieni” îmbrăcaţi în uniforme vechi, oameni foarte primitori care accepta să faca poze cu turiştii cu zâmbetul pe buze. IMG_0847 În mai puţine cuvinte, o plăcere să o vizitezi şi o recomandăm cu căldură. Mai jos vă prezentăm principalele obiective turistice din oraş.

„Dealul Furcilor”

Biblioteca Batthyaneum

Biserica Maieri II

• Biserica Sf. Treime din Maierii Balgradului

Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

Catedrala ortodoxă a reîntregirii

Catedrala romano-catolică

Celula lui Horea

Cetatea Alba Carolina

Colegiul Academic

Defileul Ariesului.

Monumentul Custozza

Monumentul Horea, Cloşca şi Crişan

Mormântul lui Iancu de Hunedoara

Muzeul Unirii

Palatul Apor

Palatul principilor

• Palatul Voievodal

• Porţile Cetăţii

• Sala Unirii

• Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul

• Zona Padiş

Muzeul de ştiinţe naturale Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Ideal ar fi fost să vă povestim din experienţa proprie, însă ce putem să mai spunem…asta e…timpul nostru în Aiud a fost unul limitat şi am vizitat oraşul la pas, însă nu am apucat să vizităm niciun obiectiv turistic. Aşa că ne rămâne să vă povestim din ce am găsit şi noi în căutările noastre.

Muzeul de ştiinţe naturale se află la etajul 1 al Colegiului Bethlen Gabor şi este cel mai vechi de acest fel din România. Prima sa consemnare apare în 1720. Data oficială a înfiinţării muzeului este anul 1796, cu denumirea Raritatum et rerum naturalium museumMuzeul rarităţilor şi lucrurilor rare.

Existența muzeului se datorează naturalistului Franciscus Benkö, continuator al celebrului Linné. O contribuție deosebită la dezvoltarea muzeului au avut : profesorul Herepei Károly (mineralogie și paleontologie), profesorul Elekes Károly (herbarul), profesorul Zeyk M.( reorganizarea colecțiilor și ornitologie) sau profesorul Szilády Z.(entomologie). Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud este reorganizat în anul 1951 devenind o instituție cu caracter ştiinţific, cu destinația de cercetare și de conservare a exponatelor dar și o destinație educaţională. Majoritatea continentelor sunt reprezentate printr-un număr de aproximativ 35.000 de exponate din cele mai vechi timpuri. Printre acestea sunt fragmente de meteorit descoperite în Transilvania, la Moci, în 1882, fosile de mamut și fosila palmierului Sabal Majordau ceea ce dă o valoare incotestabilă muzeului. Este interesantă și expunerea colecțiilor ce urmăresc evoluția de la materia anorganică la materia organică și apariția omului.

O vitrină prezintă interesantul fenomenul de mimetism prezent în lumea animală și exemplificat prin fluturele cu aspect de frunză sau papagalul cu aspect de bufniţă dar tot aici poate fi văzută şi cea mai mică pasăre din lume, pasărea colibri. Biblioteca Muzeului de Știinţe ale Naturii din Aiud,este biblioteca documentară Bethlen, dotată cu cărţi rare dar şi cu albume cu ilustraţii. Muzeul, cu o suprafață de cca. 600 m², dispune de săli de expoziție, depozitul științific, birouri, biblioteca și un hol în care sunt prezentate expozițiile temporare.Toate aceste exponate interesante atrag anual peste 8000 de vizitatori, români dar mai ales străini, la Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud.

Sursa: looms.ro

Muzeul are și o legendă simpatică: într-o vitrină, există un schelet uman, despre care se spune că ar aparţine unuia dintre paznicii Colegiului „Gabriel Bethlem”, în care funcţionează instituţia. Legenda, dusă peste veacuri „din gură în gură“, spune că un om a ţinut aşa de mult la Colegiul în care funcţionează şi acum Muzeul de Ştiinţe Naturale din Aiud, încât i-a lăsat prin testament propriul schelet.

„Nea Costică“ din vitrină. Scheletul “Portarului” expus astăzi alături de o serie de mulaje care ilustrează diversitatea raselor umane creează un loc aparte, deosebit de straniu. Fiecare turist care trece pragul muzeului aude povestirea cu caracter fantastic: „Nea Costică“, aşa l-ar fi chemat pe paznic, şi-ar fi exprimat dorinţa ca după moartea sa oasele să-i fie expuse în muzeu ca material didactic pentru generaţiile viitoare. Şi dorinţa sa i-a fost îndeplinită întocmai. Nimeni nu ştie exact vechimea scheletului. Specialiştii muzeului estimează că exponatul a ajuns aici în urmă cu aproape un secol. De asemenea, se presupune că bărbatul era tânăr în momentul morţii, întrucât dentiţia era foarte bună. Personajul, devenit în timp simpatic prin propria-i legendă, priveşte dibaci la cei pe lângă care timpul se curge fără să lase o urmă folositoare.

Sursa: adevarul.ro

 

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Sincer, mi-ar fi plăcut să îmi împartăşesc experienţa pe această pagină, însă…..nici aici nu am ajuns. Timpul nostrum a fost destul de limitat. Cu toate acestea, nu pot decât să încurajez pe oricine să viziteze muzeul de istorie din Aiud pentru că e plin de……istorie .
Şi are şi el o poveste in spate.

“Începuturile muzeului sunt legate de asa numitul Raritatvm Et Rervm Natvralivm Mvsevm fondat în anul 1796 pe lângã Colegiul academic Bethlen, colegiu transferat la Aiud de la Alba Iulia (1622). La aceastã datã în “Muzeul raritãtilor si lucrurilor naturale” sau “Casa colectiilor”, alãturi de esantioanele din domeniul stiintelor naturale se aflau si piese istorice. “Raritãtile” din domeniul istoriei erau adunate în grupa numitã “lithophilocicum” si în aceea a obiectelor rare “executate cu mâna”. Aceste categorii de obiecte muzeale s-au înmultit în anii urmãtori, un accent deosebit fiind pus pe adunarea de piese numismatice, care în anul 1822 însumau 595 de monede si medalii din aur si argint, iar în anul 1868 colectia a ajuns sã numere aproximativ 2000 de piese.
În anul 1862 profesorul P. Szathmary Károly a pus bazele unei colectii propriu – zise de antichitãti, ce însuma peste o sutã de obiecte din piatrã si bronz denumite “antichitãti indigene si romane”. Pânã la finele secolului al XIX-lea colectia a fost îmbogãtitã substantial gratie strãdaniilor custodelui acestuia, Herepei Karol (1881 – 1896). Un colaborator al acestuia a fost tânãrul aiudean Fenichel Samuel, care va deveni pentru câtiva ani unul dintre subalternii arheologului Grigore Tocilescu, la Muzeul de antichitãti din Bucuresti, apoi fiind primul transilvãnean care a ajuns în Noua Guinee, unde a cercetat si colectionat obiecte privind etnografia si arta papuasilor (1891 – 1893); circa patruzeci de obiecte au ajuns în colectia muzeului aiudean. Colectia numismaticã în anul 1914 însuma 3621 monede si medalii, iar la sfârsitul anului scolar 1917/1918, potrivit Buletinului Colegiului, existau 9057 obiecte “antice” si 836 istorice, iar colectia etnograficã avea 1424 piese.
Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturalã de sine stãtãtoare în anul 1950. În noua formã organizatoricã, printre cei care au contribuit la îmbogãtirea patrimoniului cultural, se impune a fi amintiti: dr. Valeriu Lazãr , prof. Lidia Chitu , prof. Matilda Takacs. Au fost efectuate sãpãturi arheologice la villa rustica de la Aiudul de Sus, la Ciumbrud, Cicãu, Cheile Vãlisoarei si Lopadea Veche, în colaborare cu Institutul de arheologie din Cluj – Napoca, Muzeul de Istorie a Transilvaniei si alti colaboratori, realizându-se atât îmbogãtirea patrimoniului muzeal cât si cercetarea istorico – arheologicã a zonei. Astfel patrimoniul s-a îmbogãtit cu vestigii descoperite în Aiud si regiunea din preajmã. În prezent întregul patrimoniu al muzeului se ridicã la peste 30.000 obiecte muzeale, din care circa 2/3 tin de domeniul arheologiei.
Muzeul de istorie este amplasat încã din 1950 în Palatul Princiar, parte componentã a complexului de arhitecturã medievalã bisericã fortificatã, numitã si Cetatea Aiudului. Edificiul pãstreazã în memoria zidurilor sale de piatrã si cãrãmidã amintirile unor însemnate evenimente din istoria medievalã si modernã a Aiudului si împrejurimilor sale.
Edificiul asteaptã aparitia unor initiative generoase si investitii concrete din partea celor împuterniciti sau a altora, menite sã-l salveze de pericolul ce-l amenintã cu degradarea rapidã si chiar cu o posibilã disparitie, în conditiile continuei amânãri a lucrãrilor de restaurare, atât a edificiului cât si a întregului complex arhitectural medieval.
Muzeul prezintã în sãlile expozitiei de bazã vestigii arheologice, însotite de material (texte, etichete, material ilustrativ), prin intermediul cãrora se reconstituie istoria meleagurilor aiudene. În cele douã sãli de la parter se reconstituie istoria Aiudului si a împrejurimilor sale de la sfârsitul paleoliticului si pânã în pragul constituirii statului dac centralizat condus de Burebista. Pot fi evidentiate vestigii apartinând unor culturi neolitice (Turdas, Petresti, Decea Muresului), din bronzul timpuriu (Cotofeni, inclusiv material din tumuli) si fazele evoluate ale epocii bronzului (Sighisoara – Wietenberg si Noua), din depozitele de bronzuri de la începutul epocii fierului (de exceptie fiind depozitul de la Aiud), din cimitirele de facturã sciticã si celticã de la Aiud si zonã, din asezãri si locuinte dacice.
Multe din materialele dacice descoperite în zona Aiud au ajuns si în alte muzee, precum: Muzeul ardelean (azi MNITrans, Cluj Napoca) unde sunt mentionate vase grecesti de import din secolele V-III aChr., monede de argint dacice, un colier torsionat de argint; Muzeul National din Budapesta unde la sfârsitul secolului trecut si începutul celui actual au ajuns monede de argint si obiecte de podoabã (colier torsionat, brãtãri cu capete petrecute), toate de facturã dacicã; de asemenea, la Kunsthistorisches Museum din Viena este mentionatã o brãtarã dacicã de argint.
La etajul clãdirii vizitatorul are posibilitatea sã vadã mãrturii din epoca anticã, perioada prefeudalã, feudala si moderna. Acestea sunt vestigii (cu precadere ceramica) din asezãri ce dateazã din faza clasicã a culturii daco – getice (epoca Burebista – Decebal), material ceramic, podoabe, inscriptii si sculpturi de facturã provincialã romanã dar si de import, mãrturii ale convietuirii daco – romane iesite la suprafatã cu ocazia unor sãpãturi arheologice (Aiudul de Sus – villa rustica Aiud -“Cetãtuie”, Ciumbrud, Cicãu etc.), vestigii (material ceramic, arme, piese de harnasament, podoabe) din secolele IV – IX pChr., inclusiv de la neamuri de migratori (gepizi, slavi, avari, maghiari). Perioadele moderna si contemporana sunt reprezentate prin piese din material ceramic, arme albe si de foc, diferite accesorii militare.Tot aici mai pot fi vazute si piese din Papua-Noua Guinee ce fac parte din colectia Fenichel Samuel.
Sala de expozitii temporare a muzeului gazduieste diferite expozitii, preponderenta avind-o cele de arta, organizate in colaborare cu institutii de cultura din Aiud, din tara sau strainatate.”

Sursa: http://www.aiudonline.ro

Monumentul studenţilor Aiud

Monumentu studentilor Aiud

Monumentu studentilor Aiud

Am ratat şi acest monument turistic din cauza lipsei de timp, însă informaţii despre el am găsit pe un site-ul oraşului.

Construit în forma de baldachin şi executat în piatră, monumentul are cupola susţinută de patru coloane zvelte, iar în vârf o urnă cu draperie.
Coloanele sunt sprijinite pe un soclu, la care urcă trepte. În spaţiul din interiorul coloanelor este aşezat un altar de piatră, având pe platformă emblema ovală a colegiului în câmpul căruia este pusă o carte deschisă, cu coperţile aşezate pe două baghete încrucişate, iar lateral sunt dispuse câte o ramură de stejar şi de măslin.
În spaţiul din exteriorul medalionului, în părţile superioară şi inferioară se află două inscripţii în limba latină: “SANGVINE SVA SVPREMA LEGE SVBSCRIBANTES HIC IACENT, STUDIOSI COLEGII BETHLENIAHI A.D. MDCCIV DIE XVI MARTII”, iar numele studenţilor comemoraţi sunt scrise pe laturile suportului care susţin masa altarului.
Stilul monumentului este caracteristic perioadei din jurul anului 1900.