Palatul Apor din Alba Iulia

 

Palatul Apor Alba Iulia

Palatul Apor Alba Iulia

Si acesta era inchis in anul in care am vizitat cetatea, insa cladirea este plina de istorie.
Situat in incinta Cetatii Vauban, in apropierea Bibliotecii Bathyaneum, localitatea Alba Iulia, este ultima clădire cu valoare istorică a complexului universitar, ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul principelui Mihail Apaffy. Clădirea ar fi fost ridicată pe rămăşiţele vechiului castru roman, respectiv ale cetăţii medievale din această zonă. Ştefan Apor a achiziţionat-o, transformând-o în ceea ce s-a numit Palatul Apor, Acesta era cunoscut ca unul dintre cei mai bogati oameni din Transilvania si un adept infocat al catolicismului. După instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, Palatul Apor a fost transformat în reşedinţa generalului comandant al garnizoanei militare de la Alba Iulia, contele de Steinville, perioada in care acestei cladiri i-au fost aduse adaugiri, constand in portaluri interioare decorate in stil baroc..
Cladirea a avut intr-o mare parte a existentei o destinatie militara, dupa anul 1900 a devenit sediul Kaiserlich und Koniglich Kleine Infanterie
După anul 1918, edificiul a fost preluat de armata română devenind, astfel, Cazarma Cuza Vodă, iar apoi, în 1939, sediul Legiunii de Jandarmi. Începând cu anul 1945, palatul a fost sediul Cooperativei Agricole de Producţie până în anii ’70-’80 când a intrat în administrarea Centrului de Creaţie Populară şi Uniunii Artiştilor Plastici, dar si al Directiei Silvice.
În prezent, în Palatul Apor se află sediul central al Universităţii „1 Decembrie 1918”, care a realizat in perioada 2003-2007 ample lucrari de consolidare, conservare si restaurare a monumentului, lucrari ce au pastrat elementele originale ale constructiei si i-au asigurat functionalitatea pentru noua sa destinatie. Restaurarea impozantei cladiri a presupus refacerea unor elemente dupa forma initiala. Potrivit sculptorului Marian Dabuleanu, restauratorul elementelor din piatra, refacerea acestora s-a realizat in proportie de 80 la suta. De asemenea, blazonul familiei Apor, situat deasupra intrarii principale, a fost refacut din piatra, dupa o fotografie din anul 1910.
Cladirea are o dubla utilitate. Aici este sediul central al universitatii si al principalelor departamente functionale ale acesteia, laboratoare si sali de seminarii. Cladirea are, in paralel, si un regim de utilitate publica. Intre orele 16.00 si 20.00 poate fi vizitata de publicul larg, ca monument istoric. La subsol exista un spaţiu expoziţional dedicat expunerii descoperirilor arheologice şi restaurării obiectelor.
Intr-o aripa a cladirii isi desfasoara activitatea Centrul Cultural Italian din Alba Iulia. Printre altele, centrul isi propune sa deschida o scoala in care sa fie invatata limba italiana, precum si o facultate de limba italiana in cadrul universitatii albaiuliene.
Aici se tin si expozitii, concerte si festivaluri. Ne bucuram tare mult ca inca o cladire istorica si-a gasit utilitatea in ziua de azi.
01

Advertisements

Monumentul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Ridicat în cinstea martirilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan, monumentul, un obelisc din piatră, marchează locul unde au fost traşi pe roată cei trei martiri.
Obeliscul este unul dintre monumentele-simbol ale municipiului Alba Iulia. A fost ridicat în doar câteva luni, în 1937, prin colectă publică, din iniţativa ASTREI. Monumentul, rodul colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălţan şi sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a lui Mihai, voievod de Alba Iulia.
Aflat în apropierea Porţii a III-a monumentul de granit măsoară peste 22 de metri. Baza prismatică, treptată, cuprinde o celulă simbolică cu inscripția: Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan, în partea de est, o Victorie Înaripată ținând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloșca și Crișan (Sursa: http://www.agerpres.ro )
Şi acest monument are rolul de a ne face să ţinem minte că în trecutul poporului nostru dorinţa de libertate a fost vie mereu şi evenimentele care s-au succedat, sângeroase întotdeauna, pot fi considerate izbucnite din teama forţei pe care locuitorii o au în interior. Lupta pentru libertate şi dreptate a fost aproape continuă şi toate monumentele marchează cu mândrie adevăratul caracter al acestui neam. Dacă ar fi piuneze pe o hartă, cred ca privitorii ar putea izbucni în lacrimi.

Adresa:
Strada Mihai Viteazul, Alba-Iulia

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Din punctul meu de vedere, istoria trebuie cunoscută pentru a i se evita greşelile. Evident, cu cât timpul trece, evenimentele petrecute se depărtează ca importanţă de generaţiile care apar şi ajung să fie văzute ca simple poveşti. Însă acele poveşti sunt reale, toate au avut ca protagonişti oameni adevăraţi, unii cu destine tragice. Sunt multe astfel de poveşti/istorii pe care mulţi oameni ajung să nu le mai cunoască, din diverse motive. De aceea există monumentele, pentru a păstra vie pentru eternitate memoria celor care au participat activ la istoria unei ţări.
Un astfel de monument este Monumentul Custozza din Alba-Iulia. Acesta este închinat soldaţilor şi ofiţerilor români, unguri şi germani din Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia din cadrul armatei imperiale, căzuţi în bătălia de la Custozza (Italia) în timpul războiului autro-italian din 1866 (24 iunie).
Ce legătură aveam noi cu bătălia din Italia? Câteva explicaţii: entru a alipi Veneţia la regatul Italiei, creat în 1861, cinci ani mai târziu italienii au intervenit în conflictul dintre Prusia şi Imperiul Habsburgic, creând un front sudic împotriva trupelor imperiale, ceea ce va face ca Viena să trimită în Lombardia un important contingent militar comandat de arhiducele Albrecht. Întrucât, în anul 1866, Transilvania era o provincie care aparţinea Imperiului Habsburgic, la bătălia de la Custozza a participat şi Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia, format în mare parte din români şi maghiari, dar comandat de ofiţeri austrieci.
Mai multe explicaţii gasiţi aici.

Monumentul a fost descoperit în 1906, are la bază plăci comemorative unde sunt menţionate numele celor căzuţi în luptă şi a fost sculptat în piatră de elevii şi profesorii Şcolii de Arte şi Meserii din Zlatna. Din câteva rânduri citite se pare că fiind considerat un simbol al unei perioade triste din istoria ţării noastre, a fost lăsat intenţionat de către autorităţi să se degradeze, fiind restaurat odată cu începerea lucrărilor de conservare a cetăţii.
Adresa: str. M. Viteazul, în parcul din faţa Universităţii 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia

Defileul Ariesului

2Ca sa nu plictisesc cu aceleasi descrieri cum ca este unul dintre cele mai frumoase, cu creste, pesteri, cascade, etc. va las sa va incante poza articolului, va spun pe scurt ca exista localitati cu vestigii romane (Baia de Aries, Lupsa), ca s-au dat lupte in cel de-al doilea razboi mondial si sper din tot sufletul sa ajungeti sa il vizitati si respectati.

Ce dor de duca mi s-a facut!

Colegiul academic din Alba Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Colegiul academic din Alba Iulia

Cum vizita noastră în oraș a fost scurtă și multe clădiri se aflau în renovare, nu am reușit să îl vizităm, însă în căutările noastre am aflat câteva lucruri foarte interesante despre acest colegiu:
– În prezent este un complex de clădiri amplasat în cetate și cuprinde părți din fostul colegiu terminat la mijlocul secolului al XVIII-lea;
– Este considerat prima școală cu rang universitar din Transilvania;
– Sediul a fost construit in 1622 și ridicat la rang de colegiul in 1629. Existența lui privine din faptul că principele Bethlen se ocupa personal de trimiterea la studii a absolvenților școlilor protestante din Anglia, Tările de Jos și principatele germane;
– Între anii 1630-1634 trece printr-o reamenajare, complexul având doar două corpuri;
– Între anii 1658-1161 au avut loc invaziile tătare, corpurile au ars, construcțiile au fost abandonate, iar sediul se mută la Colegiul G. Bethlen – Aiud;
– În 1672 se refugiază la Alba Iulia Colegiul Calvin din Sarospatak, fosta proprietate din Ungaria a principelui Rakoczi, cucerită de trupele austriece
– În 1716 studenții sunt alungați, armata austriacă ocupând integral clădirile
– Ulterior a fost denumit Cazarma mare a infanteriei, fiind transformat radical și adaptat necesităților militare
– Între 1857-1187 a avut sediul Regimentul de Infanterie de linie nr 50, după transferul și redislocarea fostului Regiment Român de Grăniceri nr 2 Năsăud.
La începutul existenței drept colegiu, se consideră că putea fi comparat cu Academia lui Vasile Lupu, întemeiată la Iași în 1640 și Academia „Sf. Sava”, înființată de Constantin Brâncoveanu la București. În mai puține cuvinte, merită să fie considerat o mândrie națională pentru ceea ce a reprezentat în acele vremuri.

Cetatea Alba Carolina

IMG_6792Despre cetate nu spun decat 2-3 cuvinte, pentru ca sunt aproape de prisos. Trebuie sa mergeti sa o vedeti. Am fost de 2 ori si de fiecare data ne-a uimit.

Este cea mai mare si mai bine conservata cetate de tip Vauban din Europa, fiind construita in timpul Imperiului Habsburgic 1714-1738, cu rol de aparare.

Ca s-a inceput restaurarea ei foarte tarziu nu mai conteaza prea mult, avand in vedere ca este un obiectiv turistic absolut minunat. Este in continuare cel mai frumos din excursiile noastre. Concediu placut!

IMG_6793

Celula lui Horea de la Alba Iulia

“A fost închis Horea în Poarta a III-a a Cetăţii bastionare de tip Vauban Alba Carolina în 1785?”. Acesta este unul dintre subiectele care au ridicat semne de întrebare în rândul specialiştilor. Răspunsul la această întrebare a fost oferit de istoricul Liviu Zgârciu, istoricul care şi-a propus să demonteze acest mit şi să ne dezvăluie care este de fapt adevărul.

Unul dintre punctele de atracţie turistică ale Cetăţii Alba Iulia este Celula lui Horea, locul în care acesta ar fi fost închis înainte de a fi executat. Totuşi, în decursul timpului au existat voci potrivit cărora eroul răscoalei de la 1785 nu ar fi fost niciodată întemniţat în acest loc. Unul dintre istoricii interesaţi despre acest subiect a fost Nicolae Densuşianu, cel care şi-a petrecut 15 ani în bibliotecă pentru a cerceta această parte a istoriei românilor. Acesta a susţinut că Cloşca a fost închis în celula amplasată în Poarta III-a a Cetăţii, sub statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea, în timp ce Horea ar fi fost întemniţat în „Poarta Nouă”, adică a IV-a, iar Crişan – în Corpul de Gardă care era amplasat pe spaţiul pe care s-a construit ulterior Catedrala Ortodoxă.
Detalii despre „mitul” Celulei lui Horea de la Alba Iulia, în lucrarea istoricului Liviu Zgârciu
Liviu Zgârciu a dezvăluit în expunerea sa din cadrul Sesiunii de Comunicări Ştiinţifice „Unitate, continuitate și independență în istoria poporului român. 93 de ani de la Marea Unire (1918-2011)” că locaţia cunoscută, în mod tradiţional, sub numele de „Celula lui Horea” este de fapt un mit. Acesta a afirmat că izvoarele istorice scrise nu au atestat niciodată această locaţie ca fiind cea în care a fost întemniţat Horea. Liviu Zgârciu a citat trei istorici români interesaţi cu adevărat de locul captivităţii conducătorilor răscoalei din 1784-1785. Este vorba despre Nicolae Densuşianu, Ioan Fruma şi David Prodan. Nicolae Densuşianu a cercetat îndeaproape acest subiect, în timpul celor 15 luni petrecute în bibliotecă, citind şi scriind. Istoricul a descoperit, într-un mesaj al unui curier maghiar din perioada răscoalei, că Cloşca a fost închis în celula de sub statuia lui Carol al VI-lea, iar Horea, în Poarta a IV-a. David Prodan confirmă adevărul acestor descoperiri, adăugând informaţiile găsite într-o scrisoare datând din anul 1785, cu expeditor şi destinatar necunoscuţi, care transmitea amănunte despre Horea şi Cloşca, aflaţi în închisoare: „Cum intri pe sub prima poartă, sub ea e vestitul Cloşca. Horea este închis în Poarta Nouă, amândoi în lanţuri, păziţi de 2 străjeri”.
Istoricul Liviu Zgârciu afirmă că aceia care pretind că Horea a fost închis în celula din Poarta a III-a, sub statuia ecvestră a lui Carol al VI-lea nu se bazează pe izvoare istorice scrise şi că această asociere s-ar fi creat pe o bază simbolică. Poarta a IV-a a funcţionat ca închisoare în acea perioadă, iar acolo au fost închişi ofiţeri din cadrul garnizoanei, care încălcau legile.
Există de asemenea desene-portret ale conducătorilor răscoalei, făcute după natură, de desenatori care se presupune că ar fi fost angajaţi să le facă portretele, ceea ce explică şi eventualul acces al desenatorilor în celulele lor. Restul desenelor sunt cel mai probabil realizate după aceste portrete.

Sursa: Alba24.ro

Catedrala romano-catolică Alba-Iulia

IMG_8012Nici acum nu am avut norocul să o vizităm, era în renovare, însă la ce am citit despre ea, merită cu desăvârşire să fie vizitată. Binenţeles că şi ea are o istorie tumultoasă, construcţia a început în sec. XI, a fost distrusă parţial de invazia tătară din 1242, pe locul ei fiind construită o nouă catedrală. Lucrările la noua construcţie s-au desfăşurat între anii 1247-1291, între timp suferind din nou daune în timpul răscoalei de la 1277. Reluarea lucrărilor în atât de multe etape este motivul pentru care se găsesc influenţe atât romanice, cât şi gotice. Se pare că este construită în totalitate din blocuri de piatră cioplită, provenite din ruinele fostului castru roman al Legiunii XIII Gemina.

Se pare că are aceeaşi vârstă cu catedrala Notre-Dame din Paris, ceea ce îi conferă titlul de cea mai veche catedrală din România, fiind totodată considerată cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Cu atâtea poveşti, cum sa nu vii până la Alba-Iulia şi să o vizitezi?

Un motiv în plus poate fi şi faptul că adăposteşte mormântul lui Iancu de Hunedoara şi ai familiei acestuia, voievodul Transilvaniei care la 22 iulie 1456 a obţinut la Belgrad o mare victorie împotriva otomanilor, oprind invazia acestora către Europa Centrală timp de 70 ani. În amintirea acestei victorii, în urma bulei papale emise pe 6 august 1456, s-a decretat ca în fiecare zi la ora 12:00 bisericile catolice să bată clopotele pentru a marca victoria antiotomană.

De curând în apropierea sa s-au descoperit ruinele celei mai vechi biserici creştine din Transilvania şi 400 morminte din perioada medievală, iar în prezent găzduieşte evenimente culturale sub formă de concerte de orgă (orga cu cele 2209 tuburi datează din 1877), muzică simfonică, chitară clasică.

Suntem siguri că v-am făcut curioşi, aşa că vă punem la dispoziţie şi adresa: Str. Mihai Viteazul 21, Alba-Iulia, programul este de luni pâna duminică, 08:00 – 18:00.

Catedrala ortodoxă a reîntregirii sau Catedrala încoronării

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Am vizitat-o, este impunătoare. Cum noi nu prea am fost turişti model şi nu am citit nimic despre clădire (spre imensa noastră ruşine), am aflat ulterior că este destul de recentă. Nu are 100 de ani încă 🙂 .
A fost ridicată între anii 1921 – 1922 şi are la intrare busturile suveranilor României Mari – regele Ferdinand I şi regina Maria, aceştia fiind încoronaţi aici în 1922. Din informaţiile culese, se pare că locul pe care s-a construit a fost ales de Nicolae Iorga, lucrările de construcţie au fost sprijinite de Casa Regală, arhitectul a fost Victor Ştefănescu, cel care a amenajat şi Parcul Carol din Bucureşti şi a fost inspirată din vechea Biserica Domnească din Târgovişte.
După tot ce am citit despre ea, îmi lasă impresia că trebuia să simbolizeze începutul unui viitor măreţ pentru ţara noastră, reîntregită la 1918. Păcat că a durat atât de puţin, însă e bine totuşi că a şi cunoscut această perioadă, se putea şi mai rău.
În concluzie, pe lângă faptul că este un lăcaş de cult, catedrala stă mărturie şi ea pentru dorinţa poporului de a avea un trai şi un viitor mai bun. Poate ar trebui să ţinem minte asta.

Biserica Maieri II – Alba Iulia

Biserica Maieri II

Biserica Maieri II

O fi istoria bogată şi fiecare clădire o are pe ei, însă despre biserica Maieri II nu vă putem spune prea multe. Nici aici nu am apucat să ajungem si informaţiile de pe internet sunt doar următoarele:

Biserica Maieri II a fost construită în anul 1713 prin utilizarea materialelor rezultate din demolarea Catedralei fostei Mitropolii Ortodoxe ridicată de Mihai Viteazul în anul 1597, care a fost situată pe locul actualei bisericuţe din lemn ridicată între anii 1988 – 1992