Palatul Apor din Alba Iulia

 

Palatul Apor Alba Iulia

Palatul Apor Alba Iulia

Si acesta era inchis in anul in care am vizitat cetatea, insa cladirea este plina de istorie.
Situat in incinta Cetatii Vauban, in apropierea Bibliotecii Bathyaneum, localitatea Alba Iulia, este ultima clădire cu valoare istorică a complexului universitar, ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul principelui Mihail Apaffy. Clădirea ar fi fost ridicată pe rămăşiţele vechiului castru roman, respectiv ale cetăţii medievale din această zonă. Ştefan Apor a achiziţionat-o, transformând-o în ceea ce s-a numit Palatul Apor, Acesta era cunoscut ca unul dintre cei mai bogati oameni din Transilvania si un adept infocat al catolicismului. După instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, Palatul Apor a fost transformat în reşedinţa generalului comandant al garnizoanei militare de la Alba Iulia, contele de Steinville, perioada in care acestei cladiri i-au fost aduse adaugiri, constand in portaluri interioare decorate in stil baroc..
Cladirea a avut intr-o mare parte a existentei o destinatie militara, dupa anul 1900 a devenit sediul Kaiserlich und Koniglich Kleine Infanterie
După anul 1918, edificiul a fost preluat de armata română devenind, astfel, Cazarma Cuza Vodă, iar apoi, în 1939, sediul Legiunii de Jandarmi. Începând cu anul 1945, palatul a fost sediul Cooperativei Agricole de Producţie până în anii ’70-’80 când a intrat în administrarea Centrului de Creaţie Populară şi Uniunii Artiştilor Plastici, dar si al Directiei Silvice.
În prezent, în Palatul Apor se află sediul central al Universităţii „1 Decembrie 1918”, care a realizat in perioada 2003-2007 ample lucrari de consolidare, conservare si restaurare a monumentului, lucrari ce au pastrat elementele originale ale constructiei si i-au asigurat functionalitatea pentru noua sa destinatie. Restaurarea impozantei cladiri a presupus refacerea unor elemente dupa forma initiala. Potrivit sculptorului Marian Dabuleanu, restauratorul elementelor din piatra, refacerea acestora s-a realizat in proportie de 80 la suta. De asemenea, blazonul familiei Apor, situat deasupra intrarii principale, a fost refacut din piatra, dupa o fotografie din anul 1910.
Cladirea are o dubla utilitate. Aici este sediul central al universitatii si al principalelor departamente functionale ale acesteia, laboratoare si sali de seminarii. Cladirea are, in paralel, si un regim de utilitate publica. Intre orele 16.00 si 20.00 poate fi vizitata de publicul larg, ca monument istoric. La subsol exista un spaţiu expoziţional dedicat expunerii descoperirilor arheologice şi restaurării obiectelor.
Intr-o aripa a cladirii isi desfasoara activitatea Centrul Cultural Italian din Alba Iulia. Printre altele, centrul isi propune sa deschida o scoala in care sa fie invatata limba italiana, precum si o facultate de limba italiana in cadrul universitatii albaiuliene.
Aici se tin si expozitii, concerte si festivaluri. Ne bucuram tare mult ca inca o cladire istorica si-a gasit utilitatea in ziua de azi.
01

Advertisements

Muzeul Unirii de la Alba Iulia

Trebuie să recunosc cu părere de rău că nici pe acesta nu am reuşit să îl vizităm în concediul nostru, fiind în renovare. Însă continuă să mă fascineze Alba Iulia şi clădirile sale care au înfruntat atâtea timpuri şi schimbări.
Una dintre aceste clădiri este reprezentată de Muzeul Unirii, care a trecut prin multe etape ale istoriei noastre. Clădirea a fost gândită în 1851-1853 ca sediul cu destinaţie militară, a fost ulterior transformată în muzeu, suferind atât transformări arhitecturale, cât şi administrative. O parte din colecţiile adunate de-a lungul timpului s-au pierdut in Primul Război Mondial, însă încă deţine obiecte valoroase, cum ar fi: obiectele personale şi scrisorile lui Avram Iancu, adresele colective de aderenţă la mişcarea memorandistă din 1894, cele 6 volume în piele tricoloră conţinând Documentele Unirii de la 1 Decembrie 1918, manuscrisul original al cuvântării susţinute de Vasile Goldiş în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia precum şi drapelele şi eşarfele tricolore purtate de către delegaţi şi participanţi la adunarea populară de pe Platoul Romanilor (mai multe pe site-ul muzeului: http://mnuai.ro/muzeul-unirii/).
O stire foarte interesantă şi încurajatoare am aflat-o din ziare, cum că: Arheologii Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia au susținut în anul 2016, 75 de șantiere arheologice preventive și 98 de supravegheri arheologice, transmit reprezentanții instituției.
Potrivit acestora, cifrele reprezintă 21,17%, respectiv 20,20 % din totalul activităților de acest gen realizate în România în anul 2016.
Îmi doresc din tot sufletul să ajung să îl şi vizitez.

Monumentul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Ridicat în cinstea martirilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan, monumentul, un obelisc din piatră, marchează locul unde au fost traşi pe roată cei trei martiri.
Obeliscul este unul dintre monumentele-simbol ale municipiului Alba Iulia. A fost ridicat în doar câteva luni, în 1937, prin colectă publică, din iniţativa ASTREI. Monumentul, rodul colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălţan şi sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a lui Mihai, voievod de Alba Iulia.
Aflat în apropierea Porţii a III-a monumentul de granit măsoară peste 22 de metri. Baza prismatică, treptată, cuprinde o celulă simbolică cu inscripția: Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan, în partea de est, o Victorie Înaripată ținând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloșca și Crișan (Sursa: http://www.agerpres.ro )
Şi acest monument are rolul de a ne face să ţinem minte că în trecutul poporului nostru dorinţa de libertate a fost vie mereu şi evenimentele care s-au succedat, sângeroase întotdeauna, pot fi considerate izbucnite din teama forţei pe care locuitorii o au în interior. Lupta pentru libertate şi dreptate a fost aproape continuă şi toate monumentele marchează cu mândrie adevăratul caracter al acestui neam. Dacă ar fi piuneze pe o hartă, cred ca privitorii ar putea izbucni în lacrimi.

Adresa:
Strada Mihai Viteazul, Alba-Iulia

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Din punctul meu de vedere, istoria trebuie cunoscută pentru a i se evita greşelile. Evident, cu cât timpul trece, evenimentele petrecute se depărtează ca importanţă de generaţiile care apar şi ajung să fie văzute ca simple poveşti. Însă acele poveşti sunt reale, toate au avut ca protagonişti oameni adevăraţi, unii cu destine tragice. Sunt multe astfel de poveşti/istorii pe care mulţi oameni ajung să nu le mai cunoască, din diverse motive. De aceea există monumentele, pentru a păstra vie pentru eternitate memoria celor care au participat activ la istoria unei ţări.
Un astfel de monument este Monumentul Custozza din Alba-Iulia. Acesta este închinat soldaţilor şi ofiţerilor români, unguri şi germani din Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia din cadrul armatei imperiale, căzuţi în bătălia de la Custozza (Italia) în timpul războiului autro-italian din 1866 (24 iunie).
Ce legătură aveam noi cu bătălia din Italia? Câteva explicaţii: entru a alipi Veneţia la regatul Italiei, creat în 1861, cinci ani mai târziu italienii au intervenit în conflictul dintre Prusia şi Imperiul Habsburgic, creând un front sudic împotriva trupelor imperiale, ceea ce va face ca Viena să trimită în Lombardia un important contingent militar comandat de arhiducele Albrecht. Întrucât, în anul 1866, Transilvania era o provincie care aparţinea Imperiului Habsburgic, la bătălia de la Custozza a participat şi Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia, format în mare parte din români şi maghiari, dar comandat de ofiţeri austrieci.
Mai multe explicaţii gasiţi aici.

Monumentul a fost descoperit în 1906, are la bază plăci comemorative unde sunt menţionate numele celor căzuţi în luptă şi a fost sculptat în piatră de elevii şi profesorii Şcolii de Arte şi Meserii din Zlatna. Din câteva rânduri citite se pare că fiind considerat un simbol al unei perioade triste din istoria ţării noastre, a fost lăsat intenţionat de către autorităţi să se degradeze, fiind restaurat odată cu începerea lucrărilor de conservare a cetăţii.
Adresa: str. M. Viteazul, în parcul din faţa Universităţii 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia

Cetatea Alba Carolina

IMG_6792Despre cetate nu spun decat 2-3 cuvinte, pentru ca sunt aproape de prisos. Trebuie sa mergeti sa o vedeti. Am fost de 2 ori si de fiecare data ne-a uimit.

Este cea mai mare si mai bine conservata cetate de tip Vauban din Europa, fiind construita in timpul Imperiului Habsburgic 1714-1738, cu rol de aparare.

Ca s-a inceput restaurarea ei foarte tarziu nu mai conteaza prea mult, avand in vedere ca este un obiectiv turistic absolut minunat. Este in continuare cel mai frumos din excursiile noastre. Concediu placut!

IMG_6793

Catedrala romano-catolică Alba-Iulia

IMG_8012Nici acum nu am avut norocul să o vizităm, era în renovare, însă la ce am citit despre ea, merită cu desăvârşire să fie vizitată. Binenţeles că şi ea are o istorie tumultoasă, construcţia a început în sec. XI, a fost distrusă parţial de invazia tătară din 1242, pe locul ei fiind construită o nouă catedrală. Lucrările la noua construcţie s-au desfăşurat între anii 1247-1291, între timp suferind din nou daune în timpul răscoalei de la 1277. Reluarea lucrărilor în atât de multe etape este motivul pentru care se găsesc influenţe atât romanice, cât şi gotice. Se pare că este construită în totalitate din blocuri de piatră cioplită, provenite din ruinele fostului castru roman al Legiunii XIII Gemina.

Se pare că are aceeaşi vârstă cu catedrala Notre-Dame din Paris, ceea ce îi conferă titlul de cea mai veche catedrală din România, fiind totodată considerată cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Cu atâtea poveşti, cum sa nu vii până la Alba-Iulia şi să o vizitezi?

Un motiv în plus poate fi şi faptul că adăposteşte mormântul lui Iancu de Hunedoara şi ai familiei acestuia, voievodul Transilvaniei care la 22 iulie 1456 a obţinut la Belgrad o mare victorie împotriva otomanilor, oprind invazia acestora către Europa Centrală timp de 70 ani. În amintirea acestei victorii, în urma bulei papale emise pe 6 august 1456, s-a decretat ca în fiecare zi la ora 12:00 bisericile catolice să bată clopotele pentru a marca victoria antiotomană.

De curând în apropierea sa s-au descoperit ruinele celei mai vechi biserici creştine din Transilvania şi 400 morminte din perioada medievală, iar în prezent găzduieşte evenimente culturale sub formă de concerte de orgă (orga cu cele 2209 tuburi datează din 1877), muzică simfonică, chitară clasică.

Suntem siguri că v-am făcut curioşi, aşa că vă punem la dispoziţie şi adresa: Str. Mihai Viteazul 21, Alba-Iulia, programul este de luni pâna duminică, 08:00 – 18:00.

Catedrala ortodoxă a reîntregirii sau Catedrala încoronării

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Catedrala ortodoxă a reîntregirii Alba Iulia

Am vizitat-o, este impunătoare. Cum noi nu prea am fost turişti model şi nu am citit nimic despre clădire (spre imensa noastră ruşine), am aflat ulterior că este destul de recentă. Nu are 100 de ani încă 🙂 .
A fost ridicată între anii 1921 – 1922 şi are la intrare busturile suveranilor României Mari – regele Ferdinand I şi regina Maria, aceştia fiind încoronaţi aici în 1922. Din informaţiile culese, se pare că locul pe care s-a construit a fost ales de Nicolae Iorga, lucrările de construcţie au fost sprijinite de Casa Regală, arhitectul a fost Victor Ştefănescu, cel care a amenajat şi Parcul Carol din Bucureşti şi a fost inspirată din vechea Biserica Domnească din Târgovişte.
După tot ce am citit despre ea, îmi lasă impresia că trebuia să simbolizeze începutul unui viitor măreţ pentru ţara noastră, reîntregită la 1918. Păcat că a durat atât de puţin, însă e bine totuşi că a şi cunoscut această perioadă, se putea şi mai rău.
În concluzie, pe lângă faptul că este un lăcaş de cult, catedrala stă mărturie şi ea pentru dorinţa poporului de a avea un trai şi un viitor mai bun. Poate ar trebui să ţinem minte asta.

Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

4Cetatea Alba-Iulia a fost construită exact peste castrul roman Apulum ce a aparţinut Legiunii a XIII-a Gemina. Acesta din urmă a fost construit datorită cantonării legiunii pe teritoriul Daciei, scopul său fiind de a apăra ţinutul aurifer şi drumul transportului aurului către Roma.
Cu ocazia începerii reabilitării cetăţii Alba-Iulia, printre săpături s-au găsit numeroase artefacte, un altar închita zeiţei Nemesis, Pretorium-ul castrului, drumului roman „Via Principalis”, precum și fundațiile barăcilor soldaților.
În prezent, castrul, parțial reconstruit, este inclus în „Traseul celor trei fortificații”, un obiectiv turistic ce le oferă vizitatorilor orașului Alba Iulia posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii de istorie, printre vestigiile a trei fortificații, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeași locație, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman Apulum (106 d.Ch.), Cetatea Medievală Bălgrad (sec. XVI-XVII) și Cetatea Alba Carolina, fortificație de tip Vauban (sec.XVIII)

Sursa: wikipedia.ro

Muzeul de ştiinţe naturale Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Ideal ar fi fost să vă povestim din experienţa proprie, însă ce putem să mai spunem…asta e…timpul nostru în Aiud a fost unul limitat şi am vizitat oraşul la pas, însă nu am apucat să vizităm niciun obiectiv turistic. Aşa că ne rămâne să vă povestim din ce am găsit şi noi în căutările noastre.

Muzeul de ştiinţe naturale se află la etajul 1 al Colegiului Bethlen Gabor şi este cel mai vechi de acest fel din România. Prima sa consemnare apare în 1720. Data oficială a înfiinţării muzeului este anul 1796, cu denumirea Raritatum et rerum naturalium museumMuzeul rarităţilor şi lucrurilor rare.

Existența muzeului se datorează naturalistului Franciscus Benkö, continuator al celebrului Linné. O contribuție deosebită la dezvoltarea muzeului au avut : profesorul Herepei Károly (mineralogie și paleontologie), profesorul Elekes Károly (herbarul), profesorul Zeyk M.( reorganizarea colecțiilor și ornitologie) sau profesorul Szilády Z.(entomologie). Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud este reorganizat în anul 1951 devenind o instituție cu caracter ştiinţific, cu destinația de cercetare și de conservare a exponatelor dar și o destinație educaţională. Majoritatea continentelor sunt reprezentate printr-un număr de aproximativ 35.000 de exponate din cele mai vechi timpuri. Printre acestea sunt fragmente de meteorit descoperite în Transilvania, la Moci, în 1882, fosile de mamut și fosila palmierului Sabal Majordau ceea ce dă o valoare incotestabilă muzeului. Este interesantă și expunerea colecțiilor ce urmăresc evoluția de la materia anorganică la materia organică și apariția omului.

O vitrină prezintă interesantul fenomenul de mimetism prezent în lumea animală și exemplificat prin fluturele cu aspect de frunză sau papagalul cu aspect de bufniţă dar tot aici poate fi văzută şi cea mai mică pasăre din lume, pasărea colibri. Biblioteca Muzeului de Știinţe ale Naturii din Aiud,este biblioteca documentară Bethlen, dotată cu cărţi rare dar şi cu albume cu ilustraţii. Muzeul, cu o suprafață de cca. 600 m², dispune de săli de expoziție, depozitul științific, birouri, biblioteca și un hol în care sunt prezentate expozițiile temporare.Toate aceste exponate interesante atrag anual peste 8000 de vizitatori, români dar mai ales străini, la Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud.

Sursa: looms.ro

Muzeul are și o legendă simpatică: într-o vitrină, există un schelet uman, despre care se spune că ar aparţine unuia dintre paznicii Colegiului „Gabriel Bethlem”, în care funcţionează instituţia. Legenda, dusă peste veacuri „din gură în gură“, spune că un om a ţinut aşa de mult la Colegiul în care funcţionează şi acum Muzeul de Ştiinţe Naturale din Aiud, încât i-a lăsat prin testament propriul schelet.

„Nea Costică“ din vitrină. Scheletul “Portarului” expus astăzi alături de o serie de mulaje care ilustrează diversitatea raselor umane creează un loc aparte, deosebit de straniu. Fiecare turist care trece pragul muzeului aude povestirea cu caracter fantastic: „Nea Costică“, aşa l-ar fi chemat pe paznic, şi-ar fi exprimat dorinţa ca după moartea sa oasele să-i fie expuse în muzeu ca material didactic pentru generaţiile viitoare. Şi dorinţa sa i-a fost îndeplinită întocmai. Nimeni nu ştie exact vechimea scheletului. Specialiştii muzeului estimează că exponatul a ajuns aici în urmă cu aproape un secol. De asemenea, se presupune că bărbatul era tânăr în momentul morţii, întrucât dentiţia era foarte bună. Personajul, devenit în timp simpatic prin propria-i legendă, priveşte dibaci la cei pe lângă care timpul se curge fără să lase o urmă folositoare.

Sursa: adevarul.ro

 

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Sincer, mi-ar fi plăcut să îmi împartăşesc experienţa pe această pagină, însă…..nici aici nu am ajuns. Timpul nostrum a fost destul de limitat. Cu toate acestea, nu pot decât să încurajez pe oricine să viziteze muzeul de istorie din Aiud pentru că e plin de……istorie .
Şi are şi el o poveste in spate.

“Începuturile muzeului sunt legate de asa numitul Raritatvm Et Rervm Natvralivm Mvsevm fondat în anul 1796 pe lângã Colegiul academic Bethlen, colegiu transferat la Aiud de la Alba Iulia (1622). La aceastã datã în “Muzeul raritãtilor si lucrurilor naturale” sau “Casa colectiilor”, alãturi de esantioanele din domeniul stiintelor naturale se aflau si piese istorice. “Raritãtile” din domeniul istoriei erau adunate în grupa numitã “lithophilocicum” si în aceea a obiectelor rare “executate cu mâna”. Aceste categorii de obiecte muzeale s-au înmultit în anii urmãtori, un accent deosebit fiind pus pe adunarea de piese numismatice, care în anul 1822 însumau 595 de monede si medalii din aur si argint, iar în anul 1868 colectia a ajuns sã numere aproximativ 2000 de piese.
În anul 1862 profesorul P. Szathmary Károly a pus bazele unei colectii propriu – zise de antichitãti, ce însuma peste o sutã de obiecte din piatrã si bronz denumite “antichitãti indigene si romane”. Pânã la finele secolului al XIX-lea colectia a fost îmbogãtitã substantial gratie strãdaniilor custodelui acestuia, Herepei Karol (1881 – 1896). Un colaborator al acestuia a fost tânãrul aiudean Fenichel Samuel, care va deveni pentru câtiva ani unul dintre subalternii arheologului Grigore Tocilescu, la Muzeul de antichitãti din Bucuresti, apoi fiind primul transilvãnean care a ajuns în Noua Guinee, unde a cercetat si colectionat obiecte privind etnografia si arta papuasilor (1891 – 1893); circa patruzeci de obiecte au ajuns în colectia muzeului aiudean. Colectia numismaticã în anul 1914 însuma 3621 monede si medalii, iar la sfârsitul anului scolar 1917/1918, potrivit Buletinului Colegiului, existau 9057 obiecte “antice” si 836 istorice, iar colectia etnograficã avea 1424 piese.
Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturalã de sine stãtãtoare în anul 1950. În noua formã organizatoricã, printre cei care au contribuit la îmbogãtirea patrimoniului cultural, se impune a fi amintiti: dr. Valeriu Lazãr , prof. Lidia Chitu , prof. Matilda Takacs. Au fost efectuate sãpãturi arheologice la villa rustica de la Aiudul de Sus, la Ciumbrud, Cicãu, Cheile Vãlisoarei si Lopadea Veche, în colaborare cu Institutul de arheologie din Cluj – Napoca, Muzeul de Istorie a Transilvaniei si alti colaboratori, realizându-se atât îmbogãtirea patrimoniului muzeal cât si cercetarea istorico – arheologicã a zonei. Astfel patrimoniul s-a îmbogãtit cu vestigii descoperite în Aiud si regiunea din preajmã. În prezent întregul patrimoniu al muzeului se ridicã la peste 30.000 obiecte muzeale, din care circa 2/3 tin de domeniul arheologiei.
Muzeul de istorie este amplasat încã din 1950 în Palatul Princiar, parte componentã a complexului de arhitecturã medievalã bisericã fortificatã, numitã si Cetatea Aiudului. Edificiul pãstreazã în memoria zidurilor sale de piatrã si cãrãmidã amintirile unor însemnate evenimente din istoria medievalã si modernã a Aiudului si împrejurimilor sale.
Edificiul asteaptã aparitia unor initiative generoase si investitii concrete din partea celor împuterniciti sau a altora, menite sã-l salveze de pericolul ce-l amenintã cu degradarea rapidã si chiar cu o posibilã disparitie, în conditiile continuei amânãri a lucrãrilor de restaurare, atât a edificiului cât si a întregului complex arhitectural medieval.
Muzeul prezintã în sãlile expozitiei de bazã vestigii arheologice, însotite de material (texte, etichete, material ilustrativ), prin intermediul cãrora se reconstituie istoria meleagurilor aiudene. În cele douã sãli de la parter se reconstituie istoria Aiudului si a împrejurimilor sale de la sfârsitul paleoliticului si pânã în pragul constituirii statului dac centralizat condus de Burebista. Pot fi evidentiate vestigii apartinând unor culturi neolitice (Turdas, Petresti, Decea Muresului), din bronzul timpuriu (Cotofeni, inclusiv material din tumuli) si fazele evoluate ale epocii bronzului (Sighisoara – Wietenberg si Noua), din depozitele de bronzuri de la începutul epocii fierului (de exceptie fiind depozitul de la Aiud), din cimitirele de facturã sciticã si celticã de la Aiud si zonã, din asezãri si locuinte dacice.
Multe din materialele dacice descoperite în zona Aiud au ajuns si în alte muzee, precum: Muzeul ardelean (azi MNITrans, Cluj Napoca) unde sunt mentionate vase grecesti de import din secolele V-III aChr., monede de argint dacice, un colier torsionat de argint; Muzeul National din Budapesta unde la sfârsitul secolului trecut si începutul celui actual au ajuns monede de argint si obiecte de podoabã (colier torsionat, brãtãri cu capete petrecute), toate de facturã dacicã; de asemenea, la Kunsthistorisches Museum din Viena este mentionatã o brãtarã dacicã de argint.
La etajul clãdirii vizitatorul are posibilitatea sã vadã mãrturii din epoca anticã, perioada prefeudalã, feudala si moderna. Acestea sunt vestigii (cu precadere ceramica) din asezãri ce dateazã din faza clasicã a culturii daco – getice (epoca Burebista – Decebal), material ceramic, podoabe, inscriptii si sculpturi de facturã provincialã romanã dar si de import, mãrturii ale convietuirii daco – romane iesite la suprafatã cu ocazia unor sãpãturi arheologice (Aiudul de Sus – villa rustica Aiud -“Cetãtuie”, Ciumbrud, Cicãu etc.), vestigii (material ceramic, arme, piese de harnasament, podoabe) din secolele IV – IX pChr., inclusiv de la neamuri de migratori (gepizi, slavi, avari, maghiari). Perioadele moderna si contemporana sunt reprezentate prin piese din material ceramic, arme albe si de foc, diferite accesorii militare.Tot aici mai pot fi vazute si piese din Papua-Noua Guinee ce fac parte din colectia Fenichel Samuel.
Sala de expozitii temporare a muzeului gazduieste diferite expozitii, preponderenta avind-o cele de arta, organizate in colaborare cu institutii de cultura din Aiud, din tara sau strainatate.”

Sursa: http://www.aiudonline.ro