Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Muzeul de istorie Aiud

Sincer, mi-ar fi plăcut să îmi împartăşesc experienţa pe această pagină, însă…..nici aici nu am ajuns. Timpul nostrum a fost destul de limitat. Cu toate acestea, nu pot decât să încurajez pe oricine să viziteze muzeul de istorie din Aiud pentru că e plin de……istorie .
Şi are şi el o poveste in spate.

“Începuturile muzeului sunt legate de asa numitul Raritatvm Et Rervm Natvralivm Mvsevm fondat în anul 1796 pe lângã Colegiul academic Bethlen, colegiu transferat la Aiud de la Alba Iulia (1622). La aceastã datã în “Muzeul raritãtilor si lucrurilor naturale” sau “Casa colectiilor”, alãturi de esantioanele din domeniul stiintelor naturale se aflau si piese istorice. “Raritãtile” din domeniul istoriei erau adunate în grupa numitã “lithophilocicum” si în aceea a obiectelor rare “executate cu mâna”. Aceste categorii de obiecte muzeale s-au înmultit în anii urmãtori, un accent deosebit fiind pus pe adunarea de piese numismatice, care în anul 1822 însumau 595 de monede si medalii din aur si argint, iar în anul 1868 colectia a ajuns sã numere aproximativ 2000 de piese.
În anul 1862 profesorul P. Szathmary Károly a pus bazele unei colectii propriu – zise de antichitãti, ce însuma peste o sutã de obiecte din piatrã si bronz denumite “antichitãti indigene si romane”. Pânã la finele secolului al XIX-lea colectia a fost îmbogãtitã substantial gratie strãdaniilor custodelui acestuia, Herepei Karol (1881 – 1896). Un colaborator al acestuia a fost tânãrul aiudean Fenichel Samuel, care va deveni pentru câtiva ani unul dintre subalternii arheologului Grigore Tocilescu, la Muzeul de antichitãti din Bucuresti, apoi fiind primul transilvãnean care a ajuns în Noua Guinee, unde a cercetat si colectionat obiecte privind etnografia si arta papuasilor (1891 – 1893); circa patruzeci de obiecte au ajuns în colectia muzeului aiudean. Colectia numismaticã în anul 1914 însuma 3621 monede si medalii, iar la sfârsitul anului scolar 1917/1918, potrivit Buletinului Colegiului, existau 9057 obiecte “antice” si 836 istorice, iar colectia etnograficã avea 1424 piese.
Muzeul de istorie aiudean se constituie ca institutie culturalã de sine stãtãtoare în anul 1950. În noua formã organizatoricã, printre cei care au contribuit la îmbogãtirea patrimoniului cultural, se impune a fi amintiti: dr. Valeriu Lazãr , prof. Lidia Chitu , prof. Matilda Takacs. Au fost efectuate sãpãturi arheologice la villa rustica de la Aiudul de Sus, la Ciumbrud, Cicãu, Cheile Vãlisoarei si Lopadea Veche, în colaborare cu Institutul de arheologie din Cluj – Napoca, Muzeul de Istorie a Transilvaniei si alti colaboratori, realizându-se atât îmbogãtirea patrimoniului muzeal cât si cercetarea istorico – arheologicã a zonei. Astfel patrimoniul s-a îmbogãtit cu vestigii descoperite în Aiud si regiunea din preajmã. În prezent întregul patrimoniu al muzeului se ridicã la peste 30.000 obiecte muzeale, din care circa 2/3 tin de domeniul arheologiei.
Muzeul de istorie este amplasat încã din 1950 în Palatul Princiar, parte componentã a complexului de arhitecturã medievalã bisericã fortificatã, numitã si Cetatea Aiudului. Edificiul pãstreazã în memoria zidurilor sale de piatrã si cãrãmidã amintirile unor însemnate evenimente din istoria medievalã si modernã a Aiudului si împrejurimilor sale.
Edificiul asteaptã aparitia unor initiative generoase si investitii concrete din partea celor împuterniciti sau a altora, menite sã-l salveze de pericolul ce-l amenintã cu degradarea rapidã si chiar cu o posibilã disparitie, în conditiile continuei amânãri a lucrãrilor de restaurare, atât a edificiului cât si a întregului complex arhitectural medieval.
Muzeul prezintã în sãlile expozitiei de bazã vestigii arheologice, însotite de material (texte, etichete, material ilustrativ), prin intermediul cãrora se reconstituie istoria meleagurilor aiudene. În cele douã sãli de la parter se reconstituie istoria Aiudului si a împrejurimilor sale de la sfârsitul paleoliticului si pânã în pragul constituirii statului dac centralizat condus de Burebista. Pot fi evidentiate vestigii apartinând unor culturi neolitice (Turdas, Petresti, Decea Muresului), din bronzul timpuriu (Cotofeni, inclusiv material din tumuli) si fazele evoluate ale epocii bronzului (Sighisoara – Wietenberg si Noua), din depozitele de bronzuri de la începutul epocii fierului (de exceptie fiind depozitul de la Aiud), din cimitirele de facturã sciticã si celticã de la Aiud si zonã, din asezãri si locuinte dacice.
Multe din materialele dacice descoperite în zona Aiud au ajuns si în alte muzee, precum: Muzeul ardelean (azi MNITrans, Cluj Napoca) unde sunt mentionate vase grecesti de import din secolele V-III aChr., monede de argint dacice, un colier torsionat de argint; Muzeul National din Budapesta unde la sfârsitul secolului trecut si începutul celui actual au ajuns monede de argint si obiecte de podoabã (colier torsionat, brãtãri cu capete petrecute), toate de facturã dacicã; de asemenea, la Kunsthistorisches Museum din Viena este mentionatã o brãtarã dacicã de argint.
La etajul clãdirii vizitatorul are posibilitatea sã vadã mãrturii din epoca anticã, perioada prefeudalã, feudala si moderna. Acestea sunt vestigii (cu precadere ceramica) din asezãri ce dateazã din faza clasicã a culturii daco – getice (epoca Burebista – Decebal), material ceramic, podoabe, inscriptii si sculpturi de facturã provincialã romanã dar si de import, mãrturii ale convietuirii daco – romane iesite la suprafatã cu ocazia unor sãpãturi arheologice (Aiudul de Sus – villa rustica Aiud -“Cetãtuie”, Ciumbrud, Cicãu etc.), vestigii (material ceramic, arme, piese de harnasament, podoabe) din secolele IV – IX pChr., inclusiv de la neamuri de migratori (gepizi, slavi, avari, maghiari). Perioadele moderna si contemporana sunt reprezentate prin piese din material ceramic, arme albe si de foc, diferite accesorii militare.Tot aici mai pot fi vazute si piese din Papua-Noua Guinee ce fac parte din colectia Fenichel Samuel.
Sala de expozitii temporare a muzeului gazduieste diferite expozitii, preponderenta avind-o cele de arta, organizate in colaborare cu institutii de cultura din Aiud, din tara sau strainatate.”

Sursa: http://www.aiudonline.ro

Advertisements

Monumentul de la Miraslãu

Pe partea stîngă a şoselei E81, pe direcţia Turda-Aiud, după podul peste pîrîul Mirăslău, se află un monument ridicat în amintirea bătăliei din 18 sept. 1600, purtată intre Mihai Viteazul şi generalul imperial Gheorghe Basta.

Povestea pe scurt:
Bătălia de la Mirăslău (8/18 septembrie 1600), dintre banderiile nobiliare maghiare, sprijinite de oastea imperială, condusă de generalul Giorgio Basta, şi Mihai Viteazul (1593 – 1601).
Conflictul dintre domnul muntean, devenit şi principe al Transilvaniei, şi nobilii transilvăneni s-a acutizat. În Dieta de la Turda, convocată de Ştefan Csáki (care dorea el însuşi să devină principe al Transilvaniei) la 23 august/2 septembrie 1599, s-a hotărât recunoaşterea autorităţii împăratului german Rudolf II (1576 – 1612), considerându-se stăpânirea lui Mihai în Transilvania ca nelegitimă.
Nobilii maghiari cer ajutorul lui Giorgio Basta, care răspunde prompt chemării, pornind din Ungaria Superioară spre Transilvania. Oraşele săseşti şi-au declarat sprijinul faţă de răsculaţi. Cavaleria şi trupele maghiare îl părăsesc pe Mihai şi trec în tabăra nobilimii. Ajutoarele venite din Muntenia sunt oprite de braşoveni la 2/12 septembrie şi 4/14 septembrie 1599.
În timp ce Mihai Viteazul dispunea de c. 10.000 – 12.000 de oameni („oaste de strânsură”), armata nobilimii, aliată cu cea a lui Basta, era formată din c. 18.000 de oameni (din care 6.000 de cavaleri germani şi flamanzi, purtători de cuirase, şi muschetari valoni şi francezi).
Mihai îşi aşează oastea la Mirăslău (jud. Alba), un loc îngust între râul Mureş, dealuri, pârâul Lapad şi o pădure (care a fost întărită prin şanţuri). Lupta începe cu atacurile artileriei, din ambele părţi. Giorgio Basta simulează retragerea pentru a-l obliga pe Mihai să părăsească poziţia şi acesta cade în plasă. Cavaleria sa este atacată de muschetari şi cuirasaţi şi este risipită, tunurile sunt pierdute, în timp ce o mare parte din mercenarii cazaci îl părăsesc.
Înfrângerea este catastrofală, 4.000 dintre oamenii săi au murit, domnul, pentru a se salva, trece Mureşul, pornind spre Alba Iulia. Cu ajutor muntean reuşeşte să ia tezaurul din capitala Transilvaniei şi, în contextul pătrunderii oştilor polone în Moldova şi Ţara Românească, trece munţii pentru a-şi apăra ţara.
Bibliografie

George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti, 2011

Monumentul de la Miraslau

Monumentul de la Miraslau

Monumentul Calvarului Aiud

Monumentul Calvarului Aiud

Monumentul Calvarului Aiud

Monumentul a fost ridicat pentru comemorarea victimelor regimului comunist ce şi-au pierdut viaţa în penitenciarul Aiud. Evenimentele petrecute în penitenciar sunt sumbre, comuniştii au îngropat o bună parte din elita rezistenţei româneşti împotriva comunismului după lungi perioade de tortură şi chiar execuţii. Din diverse biografii şi interviuri făcute după revoluţie reiese faptul că îngropările se făceau numai noaptea, pe întuneric fără nicio lumină si nici unuia nu i se punea o cruce la cap.
Acest monument, înalt de 18 m, lat de 6 m, si lung de 27 m, este amplasat în partea de sud-vest a Municipiului Aiud, pe strada Axente Sever.

 

Colegiul G. Bethlen – Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Clădirea colegiului este impresionantă, la fel ca istoria sa, care datează încă din sec XVII. Principele Gabor Bethlen înfiinţează o instituţie de învăţământ superior la Alba-Iulia, însă în 1658, în urma invaziei turceşti, se mută la Cluj. În 1662, ordinul principelui Mihail Apafi mută sediul colegiului la Aiud, în centrul domeniilor donate de către principele fondator.
În 1704 Aiudul şi Colegiul au fost devastate de oştile austriece. În 1711 rectorul Colegiului Pápai Pariz Ferenc obţine cu acordul regelui Angliei un sprijin material din partea credincioşilor din Anglia constând în 11.000 lire sterline pentru reclădirea şcolii. Din aceste fonduri şi din dobânzile acestuia s-a construi în cea mai mare parte acel complex de clădiri care alcătuiesc în prezent Colegiul Bethlen Gábor. Aceasta este cea mai veche parte a colegiului, care a fost distrusă în timpul măcelului din 1849. Evenimentele de la această dată au devastat şi distrus cu cruzime clădirea colegiului şi întreg Aiudul. O legendă spune că studenţii colegiului s-au adăpostit într-o grotă din preajma oraşului, de unde i se trage astăzi şi numele, Grota Studenţilor.
Până în 1859 a fost colegiul a fost considerat instituţie de rang academic. După mutarea facultăţilor la Cluj în 1869 şi 1895, devine gimnaziu superior în cadrul căruia din 1858 a funcţionat şcoala normală.
În 1948 pierde domeniile, 1976 îl transformă în liceu industrial iar abia după 1990 funcţionează din nou ca liceu teoretic, din 1993 purtând numele de Colegiu.
Cea mai veche parte care există şi astăzi este Colegiul Mic (căminul de băieţi) construit în 1775.

Pe lângă istoria sa plină de evenimente, Colegiul adăposteşte astăzi la etajul 1 şi Muzeul de Ştiinţe Naturale, cea mai veche instituţie de acest fel din România.

Sursa: http://www.bethlenbagor.ro

Cimitirul Râpa Robilor, Aiud

Cimitirul Râpa Robilor, Aiud

Cimitirul Râpa Robilor, Aiud

Deşi este dovada vie a unei perioade foarte negre din istoria ţării, acest cimitir a devenit obiectiv turistic pentru a nu  fi date uitării evenimentele petrecute în penitenciarul oraşului. Perioada comunistă a plasat Aiudul printre cele mai urâte oraşe ale ţării, din cauza penitenciarului care încarcera deţinuţi politici, intelectuali şi legionari, presupuşi  sau nu.  Pe parcursul acestei perioade în Aiud au murit din cauza relelor tratamente sute de deţinuţi, corpurile lor fiind îngropate în groapa comună, fără cruce.

În ziua de azi există un monument ridicat în cinstea persoanelor decedate, în care sunt menţionate numele unora dintre ele, precum şi un osuar cu osemintele găsite în Râpa Robilor. Despre penitenciar, lucrurile petrecute acolo şi monument, vom reveni în articolele dedicate acestora.

Până atunci, publicăm aceste câteva cuvinte despre Râpa Robilor, cu menţiunea că realizăm cât de sumbră este postarea, însă pentru a avea o Românie perfectă, trebuie să cunoaştem şi greşelile pe care le-a făcut şi să învăţăm din acestea pentru a nu le mai repeta.

Foto: trilulilu.ro

Cetatea Aiudului

Sau Strassburgul de pe Mureş 🙂

Din fericire am reuşit să ajungem în Aiud, însă prea tarziu să vizităm bisericile şi turnurile cetăţii. Am reusit doar să vizitam curtea interioară şi să ne distrăm copios cu un căţel care fura lucruri de sub o prelată 🙂


Revenind la lucruri serioase, cetatea are o istorie bogată, fiind una dintre cele mai vechi cetăţi din România. Cercetările arhelogice au descoperit faptul că se află construită pe o aşezarea daco-romană, Brucla, din secolul III, peste care a fost construită în timp o fortificaţie de pământ. Peste această fortificaţie a fost ridicată cetatea actuală, în două faze.
Prima fază a fost în secolul XIV când a fost sub formă de biserică fortificată. Cea de-a doua fază a fost în sec XVI – XVII când se construieste forma actuală prin extinderea zidurilor.
Cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diverselor bresle meşteşugăreşti, fiecare turn fiind apărat de un reprezentant din cadrul breslei respective. Sunt 9 turnuri, după cum urmează: măcelarilor, croitorilor, cizmarilor, blănarilor, dogarilor, olarilor, Kalendas, iniţial denumit al frânghierior şi turnul porţii. Acesta din urmă permitea accesul în cetate , poarta de sub turn fiind legată de podul mobil peste şanţul cu apă. Acesta a existat până la sfarşitul secolului XVIII. Turnurile pot fi vizitate.

IMG_1263
Pe latura nordică a cetăţii se află Palatul Voievodal (sec XVI – XVII) ce aparţinea principelui ardelean Gabriel Bethlen (1612-1629), în prezent adăpostind Muzeul de Istorie. În interiorul curţii se află două biserici, la sud Biserica Reformată-Calvină, iar lângă aceasta Biserica Evanghelică-Luterană.
Cetatea Aiudului a fost un important centru religios şi cultural. Principele Mihail Apafi a transferat la Aiud Colegiul Reformat, întemeiat de Gabriel Bethlen la Alba Iulia. Aici a fost scrisă prima poezie în limba română din Transilvania, de către Mihai Halici din Carensebeş.
Cetate a trecut prin multe asedii, în urma cărora a necesitat lucrări de reconstruite. Prima la care a fost martoră a fost în anul 1437, fiind asediată de răzvrătiţii ce luau parte la bătălia de la Bobâlna, apoi a urmat războiul curuţilor şi ulterior răscoala de la 1848 a lăsat urme în cetate, fiind asediată şi cucerită de trupele moţilor.
Ştirile ulterioare vizitei noastre promiteau intrarea cetăţii într-un proiect de reabilitare, ceea ce ne încântă nespus, fiind un important obiectiv turistic în zonă. Ar fi fost păcat să fie lăsata de izbelişte şi o părere personală este că fast-food-ul cu mâncare turcească de pe una din laturile cetăţii poate fi şi acela integrat refăcut astfel să nu mai facă notă discordantă 🙂

IMG_1280În continuare vă prezentăm o legendă găsită pe site-ul http://www.aiudinfo.ro despre cetatea Aiudului şi vă invităm să o vizitaţi.
Turla bisericii din cetatea Aiudului este păzită de sute de ani de cel ce şi-a sacrificat viaţa să pună în vârful ei buzduganul şi însemnul soarelui. Lângă turla bisericii din cetate există o piatră de mormânt ale cărei înscrisuri au devenit ilizibile din cauza eroziunii şi ploilor.

Legenda spune că atunci când a fost finalizată construcţia acoperişului turlei bisericii, ea a fost pecetluită de un accident dramatic. După ce lucrarea a fost gata, în vârful ei a fost montat un „buzdugan” metalic deasupra căruia, pe o vergea, „străjuia” un soare. Din vechime se povesteşte că cel ce a montat respectivele piese, la sfârşitul lucrului ar fi căzut de pe turlă de la o înălţime de peste 50 de metri, trupul său zdrobindu-se de acoperişul turlei, apoi de cel al bisericii şi oprindu-se lângă zidul ei. Se spune că dată fiind jertfa supremă făcută de meşter, preoţii şi credincioşii vremii au hotărât ca trupul neînsufleţit să fie aşezat spre odihnă veşnică în locul în care a căzut, astfel explicându-se existenţa pietrei funerare în imediata vecinătate a bisericii. Referitor la acest accident se vehiculează că familia celui decedat ar fi blestemat ca oricine va vrea să facă un rău cât de mic lucrării pentru care meşterul respectiv a murit, să i se întâmple nenorociri asemănătoare. Referitor la acest blestem, există în Aiud oameni în vârstă care spun că în cel de al Doilea Război Mondial un soldat rus ar fi tras cu arma în soarele decorativ din vârful turlei, explicând astfel de ce la această oră din el mai există doar o jumătate. Bătrânii afirmă că din cauza blestemului respectiv, soldatul rus a murit a doua zi şi are odihna veşnică în cimitirul sovietic din municipiu.

IMG_1273

Castelul de la Sîncrai (sau Sâncrai), judeţul Alba

Castelul de la Sancrai, judetul Alba

Castelul de la Sancrai, judetul Alba

Regret ca nu am apucat să îl vedem nici pe acesta pentru ca pozele găsite sunt admirabile. Are o arhitectură superbă şi pare înconjurat de o atmosferă caldă şi pătrunzătoare, deşi istoria lui nu este foarte veselă.
Castelul a fost construit în anul 1805 şi a fost proprietatea familiei nobiliare Kemeny. După 1947, castelul a fost transformat în centru de plasament pentru copii cu dizabilităţi. Ultimele reparaţii au avut loc în anul 1980 şi a fost părăsit în anul 1997.
Ultimele veşti din 2011 sunt că va fi transformat într-o fermă ecologică de trandafiri.
Trebuie să recunosc faptul că mă încântă ideea că nu rămâne in paragină, ca multe alte monumente din ţara noastră şi îmi păstrez speranţa şi că va putea fi vizitat.
Castelul cuprinde şi un parc şi un fost grajd. Aş arunca acum un bănuţ într-o fântână dorindu-mi să devină muzeu, cu istoria familiei prezentată la intrare, camerele aşa cum au fost odinioară şi mai ales să aflăm şi cum de a fost lăsat de izbelişte. La urma urmei, indiferent cât de neagră e istoria lui…face parte din istoria noastră.

Chiar vă invităm să ne spuneţi ce ştiţi despre acest minunat obiectiv turistic neexploatat.

Sursa: fotografie de pe site-ul monumenteuitate.org

Aiud – între nou și vechi

Aiud

Aiud

Din fericire aici am reușit să ajungem în septembrie 2011. De data asta pozele ne aparțin, ca și impresiile de altfel. Aiudul este un orășel care încă păstrează destul de bine arhitectura veche, însă ar avea nevoie de susținere în ceea ce privește restaurarea clădirilor. Ar putea avea un centru istoric curat și frumos dacă ar exista interes în dezvoltarea turismului în zonă, mai ales că și acest oras are o listă destul de lungă de obiective turistice și istoria sa are multe de spus.

Tuns 780

  • Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană Brucla.
  • Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași.
  • În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați. În timpul reformei protestante populația a îmbrățișat în majoritate varianta calvină a protestantismului, ceea ce a avut drept consecință maghiarizarea treptată a populației germane. Aiudul a devenit unul dintre principalele centre calvine din Transilvania. Aiudul a fost cel mai important centru cultural și de învățământ al calvinismului ardelean. Colegiul, fondat în anul 1622 de principele Gabriel Bethlen la Alba Iulia, a fost mutat în 1662 la Aiud de principele Mihai Apafi I. Colegiul Bethlen poartă astăzi numele fondatorului.
  • În timpul războiului antiaustriac, condus de principele Francisc Rákóczi al II-lea, comandantul militar imperial Jean Rabutin a dispus incendierea Aiudului la 13 martie 1704. În lupta de apărare a cetății și-au pierdut viața 30 de studenți ai colegiului.
  • La 8 ianuarie 1849, țăranii români răsculați, conduși de Axente Sever și preotul Simion Prodan, au incendiat orașul. Populația nu credea că românii, pe atunci pașnici, ar fi putut să atace orașul. În seara de 8 ianuarie, Crăciunul după calendarul iulian, a început măcelul ce a durat până la 17 ianuarie. Au fost uciși circa 600 de etnici maghiari. Morții au fost aruncați în șanțurile cetății și în varnița de lângă cetate, unde se află un monument construit în memoria victimelor. Axente Sever a fost arestat în februarie 1849, acuzat că ar fi participat la masacru, dar, în procesul penal, instanța i-a stabilit inocența.
  • În timpul regimului comunist din România, în închisoarea din Aiud au fost întemnițați numeroși deținuți politici

Sursa: wikipedia

Tuns 776

Obiective turistice:

  1. Biserica reformată
  2. Bustul lui Avram Iancu
  3. Castelul de la Gîmbas
  4. Castelul de la Sîncrai
  5. Cetate
  6. Cheile Aiudului
  7. Cimitirul Rapa Robilor
  8. Clãdirea Primăriei
  9. Colegiul G. Bethlen
  10. In satul Garbova de Sus punct fosilifer
  11. Mănăstirea minorită
  12. Monumentul “Calvarul Aiudului”
  13. Monumentul de la Miraslãu
  14. Monumentul studentilor
  15. Muzeul de Istorie
  16. Muzeul de ştiinţe naturale
  17. Rezervatia botanica si forestiera
  18. Vestigiile asezarii romane de la Brucla

Urmele castrelor romane la Cetatuia – Abrud, judetul Alba

Singurele informaţii pe care le-am găsit în legătură cu castrul roman de la Cetăţuia – pe lângă numeroasele menţionări în obiectivele turistice de lângă Abrud – au fost pe site-ul http://dorinm.ro unde se menţionează următoarele lucruri: aşezarea romană “Colonia Auraria Maior”, continuatoarea vechii aşezări dacice “Abrutus” din această zonă, unde exista şi o mică fortificaţie (în zona “Cetăţeaua”) cu rol de observaţie şi apărare a marelui centru aurifer din apropiere (Roşia Montană). Aşezarea are şi elementele unei locaţii destinate mineritului, cimitir, etc.

Fortificația romană din punctul “Cetățeaua” (lângă “Liceul Horea, Cloșca și Crișan”), din sec.II-III, este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Alba

Sperăm să nu se fi ajuns să se cultive porumb pe urmele vestigiilor romane, asa cum am mai păţit şi în alte vizite de-ale noastre.

Speram ca cineva sa aduca mai multe informatii de la fata locului. 

Casa memoriala Alexandru Ciura, Abrud

Casa memoriala Alexandu Ciura, Abrud

Casa memoriala Alexandu Ciura, Abrud

Cu parere de rau trebuie sa recunoastem ca nu avem mai multe informatii decat cele gasite pe internet in legatura cu acest obiectiv turistic. Daca stiam dinainte, cu siguranta l-am fi bifat in mini-concediul nostru din judetul Alba. Insa Abrudul ne-a scapat.

Asa ca tot ce putem spune si noi este ca aceasta cladire este casa natala a lui Alexandru Ciura (1876-1936), preot si scriitor, nascut in familie de preoti. A fost militant pentru unirea Transilvaniei cui România în 1918, casa sa a fost partasa la intalnirea dintre Nicolae Balcescu si Avram Iancu.

In prezent casa areo expozitie permanenta de documente referitoare la istoria Abrudului, indeosebi din anii 1848-1849.

Promitem solemn ca data viitoare va aducem date noi de la fata locului 🙂