Palatul principilor Alba Iulia

Palatul Principilor Alba Iulia

Palatul Principilor Alba Iulia

Daca ar putea vorbi cladirile! Cand exista o cladire veche din sec. al XV-lea, este imposibil ca destinatia ei sa fie aceeasi timp de 500 ani. Este cazul si Palatului Principilor din Alba-Iulia.

Istoria acestei cladiri este dupa cum urmeaza:
– este situata in vecintatatea Catedralei Romano-Catolice
– a fost construita in sec. al XV-lea cu rol de resedinta a principilor Transilvaniei.
– initial a fost resedinta Capitoliului Romano-Catolic, locul unde se redactau acte
– in perioada 1542-1559 a fost locuita de regina Izabella Jagiello-Zapolya, sotia lui Ioan I Zapolya, principe al Trasilvaniei, pretendent la tronul Ungariei. Palatul a fost apoi renovat de catre Sigismund Bathory.
– timp de 11 luni, intre 1599 – 1600, a fost resedinta lui Mihai Viteazul
– a fost grav avariata de turci si tatari in timpul marilor invazii din 1658 si 1662. A fost ulterior restarurata de principele Gabriel Bethlen.
– dupa cucerirea Transilvaniei de catre Imperiul Habsburgic, a fost transformata in cazarma si a functionat ca atare timp de 3 secole.

Cladiera imbina mai multe stiluri arhitectonice: gotic,renascentist si baroc, pe latura sudica, sub tencuieli groase, se gasesc blocuri imense de piatra, preluate din Castrul Roman Apulum din cetatea medievala, ansamblul actual reprezinta 2/3 din ceea ce a fost resedinta principilor Transilvaniei si este considerata cea mai importanta cladire administrativa din Transilvania.

In anul 2009 se afla intr-un stadiu avansat de degradare, insa a fost considerat un punct important pentru turismul local, prin urmare in 24.05.2017 s-a semnat un contract de finantare pentru reabilitarea sa, din fonduri europene. Amenajarile vizate in proiect sunt: crearea unui muzeu al Principatului Transilvaniei, o Sala a Dietelor, o Sala de judecata, o Sala a paharnicilor. Sa speram ca in curand va intra in circuitul turistic si va primi respectul pe care il merita.

 

Advertisements

Palatul Apor din Alba Iulia

 

Palatul Apor Alba Iulia

Palatul Apor Alba Iulia

Si acesta era inchis in anul in care am vizitat cetatea, insa cladirea este plina de istorie.
Situat in incinta Cetatii Vauban, in apropierea Bibliotecii Bathyaneum, localitatea Alba Iulia, este ultima clădire cu valoare istorică a complexului universitar, ridicat în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în timpul principelui Mihail Apaffy. Clădirea ar fi fost ridicată pe rămăşiţele vechiului castru roman, respectiv ale cetăţii medievale din această zonă. Ştefan Apor a achiziţionat-o, transformând-o în ceea ce s-a numit Palatul Apor, Acesta era cunoscut ca unul dintre cei mai bogati oameni din Transilvania si un adept infocat al catolicismului. După instaurarea dominaţiei habsburgice în Transilvania, la începutul secolului al XVIII-lea, Palatul Apor a fost transformat în reşedinţa generalului comandant al garnizoanei militare de la Alba Iulia, contele de Steinville, perioada in care acestei cladiri i-au fost aduse adaugiri, constand in portaluri interioare decorate in stil baroc..
Cladirea a avut intr-o mare parte a existentei o destinatie militara, dupa anul 1900 a devenit sediul Kaiserlich und Koniglich Kleine Infanterie
După anul 1918, edificiul a fost preluat de armata română devenind, astfel, Cazarma Cuza Vodă, iar apoi, în 1939, sediul Legiunii de Jandarmi. Începând cu anul 1945, palatul a fost sediul Cooperativei Agricole de Producţie până în anii ’70-’80 când a intrat în administrarea Centrului de Creaţie Populară şi Uniunii Artiştilor Plastici, dar si al Directiei Silvice.
În prezent, în Palatul Apor se află sediul central al Universităţii „1 Decembrie 1918”, care a realizat in perioada 2003-2007 ample lucrari de consolidare, conservare si restaurare a monumentului, lucrari ce au pastrat elementele originale ale constructiei si i-au asigurat functionalitatea pentru noua sa destinatie. Restaurarea impozantei cladiri a presupus refacerea unor elemente dupa forma initiala. Potrivit sculptorului Marian Dabuleanu, restauratorul elementelor din piatra, refacerea acestora s-a realizat in proportie de 80 la suta. De asemenea, blazonul familiei Apor, situat deasupra intrarii principale, a fost refacut din piatra, dupa o fotografie din anul 1910.
Cladirea are o dubla utilitate. Aici este sediul central al universitatii si al principalelor departamente functionale ale acesteia, laboratoare si sali de seminarii. Cladirea are, in paralel, si un regim de utilitate publica. Intre orele 16.00 si 20.00 poate fi vizitata de publicul larg, ca monument istoric. La subsol exista un spaţiu expoziţional dedicat expunerii descoperirilor arheologice şi restaurării obiectelor.
Intr-o aripa a cladirii isi desfasoara activitatea Centrul Cultural Italian din Alba Iulia. Printre altele, centrul isi propune sa deschida o scoala in care sa fie invatata limba italiana, precum si o facultate de limba italiana in cadrul universitatii albaiuliene.
Aici se tin si expozitii, concerte si festivaluri. Ne bucuram tare mult ca inca o cladire istorica si-a gasit utilitatea in ziua de azi.
01

Muzeul Unirii de la Alba Iulia

Trebuie să recunosc cu părere de rău că nici pe acesta nu am reuşit să îl vizităm în concediul nostru, fiind în renovare. Însă continuă să mă fascineze Alba Iulia şi clădirile sale care au înfruntat atâtea timpuri şi schimbări.
Una dintre aceste clădiri este reprezentată de Muzeul Unirii, care a trecut prin multe etape ale istoriei noastre. Clădirea a fost gândită în 1851-1853 ca sediul cu destinaţie militară, a fost ulterior transformată în muzeu, suferind atât transformări arhitecturale, cât şi administrative. O parte din colecţiile adunate de-a lungul timpului s-au pierdut in Primul Război Mondial, însă încă deţine obiecte valoroase, cum ar fi: obiectele personale şi scrisorile lui Avram Iancu, adresele colective de aderenţă la mişcarea memorandistă din 1894, cele 6 volume în piele tricoloră conţinând Documentele Unirii de la 1 Decembrie 1918, manuscrisul original al cuvântării susţinute de Vasile Goldiş în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia precum şi drapelele şi eşarfele tricolore purtate de către delegaţi şi participanţi la adunarea populară de pe Platoul Romanilor (mai multe pe site-ul muzeului: http://mnuai.ro/muzeul-unirii/).
O stire foarte interesantă şi încurajatoare am aflat-o din ziare, cum că: Arheologii Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia au susținut în anul 2016, 75 de șantiere arheologice preventive și 98 de supravegheri arheologice, transmit reprezentanții instituției.
Potrivit acestora, cifrele reprezintă 21,17%, respectiv 20,20 % din totalul activităților de acest gen realizate în România în anul 2016.
Îmi doresc din tot sufletul să ajung să îl şi vizitez.

Mormântul lui Iancu de Hunedoara – Alba Iulia

Mormântul lui Iancu de Hunedoara – Alba Iulia

Mormântul lui Iancu de Hunedoara – Alba Iulia

Este un obiectiv turistic pe mai toate listele cu ce este de văzut în Alba Iulia. Dar de ce? Cu toţii am învăţat la şcoală despre Iancu de Hunedoara, însă trebuie să recunosc faptul că nu suficient. În urma lecturilor despre personalitatea lui, pentru a scrie câteva rânduri în acest articol, am devenit fascinată de Iancu de Hunedoara.
Povestea vieţii lui este însoţită de legende şi actele lui militare au fost recunoscute de întreaga Europă a timpului. Cunoscut drept voievod al Transilvaniei, regent al Ungariei, dar mai ales pentru celebra bătălie de la Belgrad din iulie 1456 când l-a învins pe Mahomed al II-lea, cel care a cucerit Constantonopolul cu 3 ani înainte şi care a destrămat Imperiul Bizantin. În urma acestei victorii, Papa Calixt al II-lea l-a denumit „atletul cel mai puternic – unic – al lui Hristos” şi în cinstea sa, de atunci, de mai bine de 500 ani, clopotele bisericilor catolice bat in fiecare zi la ora 12:00.
Singura persoană care nu a reuşit să se bucure de această victorie a fost chiar el, murit la scurt timp, pe 11 august 1456 de ciumă, în tabăra sa de la Zemun. În urma acestor veşti, până şi adversarul său, învins de foarte puţin timp, Mahomed al II-lea ar fi declarat: „ Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut niciodată un asemenea om.”
Nu este de mirare că a fost cunoscut în toată Europa şi că faptele lui de vitejie au stat la baza mai multor romane epice ale vremii: în Franţa el este eroul romanului „Tirant le Blanc” (blanc fiind o greşeală de copist pentru originalul „le Blac” = Valahul. De aici devine pentru cronicile apusene Cavalerul Alb – „Le Chevalier Blanc de la Valaquie”.
Originile sale sunt in mod evident controversate, însă fie că are origini ungureşti, fie că originile sale sunt româneşti, că numele său era Iancu, Ioan, Johannes sau Ianoş, personalitatea lui nu poate fi schimbată cu nimic, aşa cum arată şi cronicile vremii şi faptul că a fost preţuit de atâtea persoane din întregul continent şi că face parte, cu onoruri, din istoria Transilvaniei trebuie să conteze cel mai mult şi să fie un exemplu pentru ambele popoare. Stema familiei sale, corbul cu un inel în cioc, are şi ea mai multe poveşti, una dintre acestea fiind ca un corb i-a furat inelul copilului Iancu şi acesta sau tatăl său ar fi doborât corbul pentru a-l lua înapoi.
De la bun început mormântul său a fost în interiorul Catedralei Romano-Catolice din cetetea Alba Iulia, unde se află şi astăzi sarcofagul său. Legendele spun că acesta a fost prădat şi rămăşiţele sale s-au pierdut de-a lungul timpului, însă monumentul poate fi considerat o aducere aminte a celui care a salvat Europa de invazia otomană. Pe mormântul său stă scris: “s-a stins lumina lumii”.
Vă sfătuiesc din suflet să citiţi despre viaţa lui, sunt sigură că îl veţi admira la fel de mult şi poate când ajungeţi în Alba Iulia, veţi pune un buchet de flori pe mormântul care îi aduce un omagiu acestui om de care putem fi mândri . Aş fi putut scrie foarte multe, însă vă las să îl descoperiţi şi voi, aşa cum l-am descoperit şi eu.
Articole care mi-au ocupat câteva zile şi au făcut să crească admiraţia pentru acest om.
1. http://cristina-scacun.blogspot.ro/2015/07/un-roman-prea-putin-cunoscut-iancu-de.html
2. http://www.iancu.com/?page_id=14
3. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/romanul-iancu-hunedoara-legenda-o-enigma-un-miracol
4. https://istoriiregasite.wordpress.com/2011/11/24/iancu-de-hunedoara-1441-1456/

 

Monumentul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Ridicat în cinstea martirilor răscoalei de la 1784-1785, Horea, Cloşca şi Crişan, monumentul, un obelisc din piatră, marchează locul unde au fost traşi pe roată cei trei martiri.
Obeliscul este unul dintre monumentele-simbol ale municipiului Alba Iulia. A fost ridicat în doar câteva luni, în 1937, prin colectă publică, din iniţativa ASTREI. Monumentul, rodul colaborării dintre arhitectul Octavian Mihălţan şi sculptorul Iosif Fekete, a fost inaugurat în prezenţa regelui Carol al II-lea şi a lui Mihai, voievod de Alba Iulia.
Aflat în apropierea Porţii a III-a monumentul de granit măsoară peste 22 de metri. Baza prismatică, treptată, cuprinde o celulă simbolică cu inscripția: Smerită închinare lui Horea, Cloșca și Crișan, în partea de est, o Victorie Înaripată ținând în mână o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de Horea, Cloșca și Crișan (Sursa: http://www.agerpres.ro )
Şi acest monument are rolul de a ne face să ţinem minte că în trecutul poporului nostru dorinţa de libertate a fost vie mereu şi evenimentele care s-au succedat, sângeroase întotdeauna, pot fi considerate izbucnite din teama forţei pe care locuitorii o au în interior. Lupta pentru libertate şi dreptate a fost aproape continuă şi toate monumentele marchează cu mândrie adevăratul caracter al acestui neam. Dacă ar fi piuneze pe o hartă, cred ca privitorii ar putea izbucni în lacrimi.

Adresa:
Strada Mihai Viteazul, Alba-Iulia

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Obeliscul lui Horea, Closca si Crisan

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Monumentul Custozza

Din punctul meu de vedere, istoria trebuie cunoscută pentru a i se evita greşelile. Evident, cu cât timpul trece, evenimentele petrecute se depărtează ca importanţă de generaţiile care apar şi ajung să fie văzute ca simple poveşti. Însă acele poveşti sunt reale, toate au avut ca protagonişti oameni adevăraţi, unii cu destine tragice. Sunt multe astfel de poveşti/istorii pe care mulţi oameni ajung să nu le mai cunoască, din diverse motive. De aceea există monumentele, pentru a păstra vie pentru eternitate memoria celor care au participat activ la istoria unei ţări.
Un astfel de monument este Monumentul Custozza din Alba-Iulia. Acesta este închinat soldaţilor şi ofiţerilor români, unguri şi germani din Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia din cadrul armatei imperiale, căzuţi în bătălia de la Custozza (Italia) în timpul războiului autro-italian din 1866 (24 iunie).
Ce legătură aveam noi cu bătălia din Italia? Câteva explicaţii: entru a alipi Veneţia la regatul Italiei, creat în 1861, cinci ani mai târziu italienii au intervenit în conflictul dintre Prusia şi Imperiul Habsburgic, creând un front sudic împotriva trupelor imperiale, ceea ce va face ca Viena să trimită în Lombardia un important contingent militar comandat de arhiducele Albrecht. Întrucât, în anul 1866, Transilvania era o provincie care aparţinea Imperiului Habsburgic, la bătălia de la Custozza a participat şi Regimentul 50 Infanterie din Alba Iulia, format în mare parte din români şi maghiari, dar comandat de ofiţeri austrieci.
Mai multe explicaţii gasiţi aici.

Monumentul a fost descoperit în 1906, are la bază plăci comemorative unde sunt menţionate numele celor căzuţi în luptă şi a fost sculptat în piatră de elevii şi profesorii Şcolii de Arte şi Meserii din Zlatna. Din câteva rânduri citite se pare că fiind considerat un simbol al unei perioade triste din istoria ţării noastre, a fost lăsat intenţionat de către autorităţi să se degradeze, fiind restaurat odată cu începerea lucrărilor de conservare a cetăţii.
Adresa: str. M. Viteazul, în parcul din faţa Universităţii 1 Decembrie 1918, Alba-Iulia

Cetatea Alba Carolina

IMG_6792Despre cetate nu spun decat 2-3 cuvinte, pentru ca sunt aproape de prisos. Trebuie sa mergeti sa o vedeti. Am fost de 2 ori si de fiecare data ne-a uimit.

Este cea mai mare si mai bine conservata cetate de tip Vauban din Europa, fiind construita in timpul Imperiului Habsburgic 1714-1738, cu rol de aparare.

Ca s-a inceput restaurarea ei foarte tarziu nu mai conteaza prea mult, avand in vedere ca este un obiectiv turistic absolut minunat. Este in continuare cel mai frumos din excursiile noastre. Concediu placut!

IMG_6793

Catedrala romano-catolică Alba-Iulia

IMG_8012Nici acum nu am avut norocul să o vizităm, era în renovare, însă la ce am citit despre ea, merită cu desăvârşire să fie vizitată. Binenţeles că şi ea are o istorie tumultoasă, construcţia a început în sec. XI, a fost distrusă parţial de invazia tătară din 1242, pe locul ei fiind construită o nouă catedrală. Lucrările la noua construcţie s-au desfăşurat între anii 1247-1291, între timp suferind din nou daune în timpul răscoalei de la 1277. Reluarea lucrărilor în atât de multe etape este motivul pentru care se găsesc influenţe atât romanice, cât şi gotice. Se pare că este construită în totalitate din blocuri de piatră cioplită, provenite din ruinele fostului castru roman al Legiunii XIII Gemina.

Se pare că are aceeaşi vârstă cu catedrala Notre-Dame din Paris, ceea ce îi conferă titlul de cea mai veche catedrală din România, fiind totodată considerată cel mai valoros monument de arhitectură medievală din Transilvania. Cu atâtea poveşti, cum sa nu vii până la Alba-Iulia şi să o vizitezi?

Un motiv în plus poate fi şi faptul că adăposteşte mormântul lui Iancu de Hunedoara şi ai familiei acestuia, voievodul Transilvaniei care la 22 iulie 1456 a obţinut la Belgrad o mare victorie împotriva otomanilor, oprind invazia acestora către Europa Centrală timp de 70 ani. În amintirea acestei victorii, în urma bulei papale emise pe 6 august 1456, s-a decretat ca în fiecare zi la ora 12:00 bisericile catolice să bată clopotele pentru a marca victoria antiotomană.

De curând în apropierea sa s-au descoperit ruinele celei mai vechi biserici creştine din Transilvania şi 400 morminte din perioada medievală, iar în prezent găzduieşte evenimente culturale sub formă de concerte de orgă (orga cu cele 2209 tuburi datează din 1877), muzică simfonică, chitară clasică.

Suntem siguri că v-am făcut curioşi, aşa că vă punem la dispoziţie şi adresa: Str. Mihai Viteazul 21, Alba-Iulia, programul este de luni pâna duminică, 08:00 – 18:00.

Alba Iulia – o bijuterie a ţării noastre

IMG_0850Când spui Alba Iulia, gândul te duce fără să vrei de fapt la cetatea Alba Iulia care este (cel puţin până acum) cea mai frumoasă din România. Cel puţin din punctul nostru de vedere. Şi cum ar putea să NU îţi placă? În momentul în care am intrat pe poarta ei, am simţit că păşesc în altă lume şi în mintea mea am făcut imediat comparaţia cu alte ţări. Mă simţeam în sfărşit într-o ţară civilizată la mine „acasă”. Niciun alt loc de până acum nu mi-a mai lăsat această impresie. Deci se poate! În 2011 când am vizitat-o noi, mare parte încă era în restaurare, ceea ce ne-a bucurat foarte mult, însă şanţurile de apărare erau amenajate şi deschise publicului şi este o adevărată plăcere să te plimbi prin ele. S-au deschis terase cu bun gust, există posibilitatea de a face echitaţie, se poate intra cu bicicleta şi cu animale de companie. Şi cine stie câte alte lucruri minunate, de care noi nu am aflat! S1010008 Restul cetăţii este de asemenea o splendoare. Peste tot există „gardieni” îmbrăcaţi în uniforme vechi, oameni foarte primitori care accepta să faca poze cu turiştii cu zâmbetul pe buze. IMG_0847 În mai puţine cuvinte, o plăcere să o vizitezi şi o recomandăm cu căldură. Mai jos vă prezentăm principalele obiective turistice din oraş.

„Dealul Furcilor”

Biblioteca Batthyaneum

Biserica Maieri II

• Biserica Sf. Treime din Maierii Balgradului

Castrul Legiunii a-XIII-a Gemina

Catedrala ortodoxă a reîntregirii

Catedrala romano-catolică

Celula lui Horea

Cetatea Alba Carolina

Colegiul Academic

Defileul Ariesului.

Monumentul Custozza

Monumentul Horea, Cloşca şi Crişan

Mormântul lui Iancu de Hunedoara

Muzeul Unirii

Palatul Apor

Palatul principilor

• Palatul Voievodal

• Porţile Cetăţii

• Sala Unirii

• Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul

• Zona Padiş

Muzeul de ştiinţe naturale Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Colegiul G. Bethlen Aiud

Ideal ar fi fost să vă povestim din experienţa proprie, însă ce putem să mai spunem…asta e…timpul nostru în Aiud a fost unul limitat şi am vizitat oraşul la pas, însă nu am apucat să vizităm niciun obiectiv turistic. Aşa că ne rămâne să vă povestim din ce am găsit şi noi în căutările noastre.

Muzeul de ştiinţe naturale se află la etajul 1 al Colegiului Bethlen Gabor şi este cel mai vechi de acest fel din România. Prima sa consemnare apare în 1720. Data oficială a înfiinţării muzeului este anul 1796, cu denumirea Raritatum et rerum naturalium museumMuzeul rarităţilor şi lucrurilor rare.

Existența muzeului se datorează naturalistului Franciscus Benkö, continuator al celebrului Linné. O contribuție deosebită la dezvoltarea muzeului au avut : profesorul Herepei Károly (mineralogie și paleontologie), profesorul Elekes Károly (herbarul), profesorul Zeyk M.( reorganizarea colecțiilor și ornitologie) sau profesorul Szilády Z.(entomologie). Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud este reorganizat în anul 1951 devenind o instituție cu caracter ştiinţific, cu destinația de cercetare și de conservare a exponatelor dar și o destinație educaţională. Majoritatea continentelor sunt reprezentate printr-un număr de aproximativ 35.000 de exponate din cele mai vechi timpuri. Printre acestea sunt fragmente de meteorit descoperite în Transilvania, la Moci, în 1882, fosile de mamut și fosila palmierului Sabal Majordau ceea ce dă o valoare incotestabilă muzeului. Este interesantă și expunerea colecțiilor ce urmăresc evoluția de la materia anorganică la materia organică și apariția omului.

O vitrină prezintă interesantul fenomenul de mimetism prezent în lumea animală și exemplificat prin fluturele cu aspect de frunză sau papagalul cu aspect de bufniţă dar tot aici poate fi văzută şi cea mai mică pasăre din lume, pasărea colibri. Biblioteca Muzeului de Știinţe ale Naturii din Aiud,este biblioteca documentară Bethlen, dotată cu cărţi rare dar şi cu albume cu ilustraţii. Muzeul, cu o suprafață de cca. 600 m², dispune de săli de expoziție, depozitul științific, birouri, biblioteca și un hol în care sunt prezentate expozițiile temporare.Toate aceste exponate interesante atrag anual peste 8000 de vizitatori, români dar mai ales străini, la Muzeul de Știinţe ale Naturii din Aiud.

Sursa: looms.ro

Muzeul are și o legendă simpatică: într-o vitrină, există un schelet uman, despre care se spune că ar aparţine unuia dintre paznicii Colegiului „Gabriel Bethlem”, în care funcţionează instituţia. Legenda, dusă peste veacuri „din gură în gură“, spune că un om a ţinut aşa de mult la Colegiul în care funcţionează şi acum Muzeul de Ştiinţe Naturale din Aiud, încât i-a lăsat prin testament propriul schelet.

„Nea Costică“ din vitrină. Scheletul “Portarului” expus astăzi alături de o serie de mulaje care ilustrează diversitatea raselor umane creează un loc aparte, deosebit de straniu. Fiecare turist care trece pragul muzeului aude povestirea cu caracter fantastic: „Nea Costică“, aşa l-ar fi chemat pe paznic, şi-ar fi exprimat dorinţa ca după moartea sa oasele să-i fie expuse în muzeu ca material didactic pentru generaţiile viitoare. Şi dorinţa sa i-a fost îndeplinită întocmai. Nimeni nu ştie exact vechimea scheletului. Specialiştii muzeului estimează că exponatul a ajuns aici în urmă cu aproape un secol. De asemenea, se presupune că bărbatul era tânăr în momentul morţii, întrucât dentiţia era foarte bună. Personajul, devenit în timp simpatic prin propria-i legendă, priveşte dibaci la cei pe lângă care timpul se curge fără să lase o urmă folositoare.

Sursa: adevarul.ro