Cheile Aiudului

Cheile Aiudului

Cheile Aiudului

Încă un obiectiv la care nu am putut ajunge, însă pozele din zonă sunt superbe. Şi aici ne-ar fi plăcut să ne plimbăm. Cine stie, poate într-o zi, deşi avem atâtea de vizitat în tară! Până atunci, poate ne ajutaţi să ne îmbogăţim cunoştinţele.

 

Advertisements

Cetatea Aiudului

Sau Strassburgul de pe Mureş 🙂

Din fericire am reuşit să ajungem în Aiud, însă prea tarziu să vizităm bisericile şi turnurile cetăţii. Am reusit doar să vizitam curtea interioară şi să ne distrăm copios cu un căţel care fura lucruri de sub o prelată 🙂


Revenind la lucruri serioase, cetatea are o istorie bogată, fiind una dintre cele mai vechi cetăţi din România. Cercetările arhelogice au descoperit faptul că se află construită pe o aşezarea daco-romană, Brucla, din secolul III, peste care a fost construită în timp o fortificaţie de pământ. Peste această fortificaţie a fost ridicată cetatea actuală, în două faze.
Prima fază a fost în secolul XIV când a fost sub formă de biserică fortificată. Cea de-a doua fază a fost în sec XVI – XVII când se construieste forma actuală prin extinderea zidurilor.
Cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diverselor bresle meşteşugăreşti, fiecare turn fiind apărat de un reprezentant din cadrul breslei respective. Sunt 9 turnuri, după cum urmează: măcelarilor, croitorilor, cizmarilor, blănarilor, dogarilor, olarilor, Kalendas, iniţial denumit al frânghierior şi turnul porţii. Acesta din urmă permitea accesul în cetate , poarta de sub turn fiind legată de podul mobil peste şanţul cu apă. Acesta a existat până la sfarşitul secolului XVIII. Turnurile pot fi vizitate.

IMG_1263
Pe latura nordică a cetăţii se află Palatul Voievodal (sec XVI – XVII) ce aparţinea principelui ardelean Gabriel Bethlen (1612-1629), în prezent adăpostind Muzeul de Istorie. În interiorul curţii se află două biserici, la sud Biserica Reformată-Calvină, iar lângă aceasta Biserica Evanghelică-Luterană.
Cetatea Aiudului a fost un important centru religios şi cultural. Principele Mihail Apafi a transferat la Aiud Colegiul Reformat, întemeiat de Gabriel Bethlen la Alba Iulia. Aici a fost scrisă prima poezie în limba română din Transilvania, de către Mihai Halici din Carensebeş.
Cetate a trecut prin multe asedii, în urma cărora a necesitat lucrări de reconstruite. Prima la care a fost martoră a fost în anul 1437, fiind asediată de răzvrătiţii ce luau parte la bătălia de la Bobâlna, apoi a urmat războiul curuţilor şi ulterior răscoala de la 1848 a lăsat urme în cetate, fiind asediată şi cucerită de trupele moţilor.
Ştirile ulterioare vizitei noastre promiteau intrarea cetăţii într-un proiect de reabilitare, ceea ce ne încântă nespus, fiind un important obiectiv turistic în zonă. Ar fi fost păcat să fie lăsata de izbelişte şi o părere personală este că fast-food-ul cu mâncare turcească de pe una din laturile cetăţii poate fi şi acela integrat refăcut astfel să nu mai facă notă discordantă 🙂

IMG_1280În continuare vă prezentăm o legendă găsită pe site-ul http://www.aiudinfo.ro despre cetatea Aiudului şi vă invităm să o vizitaţi.
Turla bisericii din cetatea Aiudului este păzită de sute de ani de cel ce şi-a sacrificat viaţa să pună în vârful ei buzduganul şi însemnul soarelui. Lângă turla bisericii din cetate există o piatră de mormânt ale cărei înscrisuri au devenit ilizibile din cauza eroziunii şi ploilor.

Legenda spune că atunci când a fost finalizată construcţia acoperişului turlei bisericii, ea a fost pecetluită de un accident dramatic. După ce lucrarea a fost gata, în vârful ei a fost montat un „buzdugan” metalic deasupra căruia, pe o vergea, „străjuia” un soare. Din vechime se povesteşte că cel ce a montat respectivele piese, la sfârşitul lucrului ar fi căzut de pe turlă de la o înălţime de peste 50 de metri, trupul său zdrobindu-se de acoperişul turlei, apoi de cel al bisericii şi oprindu-se lângă zidul ei. Se spune că dată fiind jertfa supremă făcută de meşter, preoţii şi credincioşii vremii au hotărât ca trupul neînsufleţit să fie aşezat spre odihnă veşnică în locul în care a căzut, astfel explicându-se existenţa pietrei funerare în imediata vecinătate a bisericii. Referitor la acest accident se vehiculează că familia celui decedat ar fi blestemat ca oricine va vrea să facă un rău cât de mic lucrării pentru care meşterul respectiv a murit, să i se întâmple nenorociri asemănătoare. Referitor la acest blestem, există în Aiud oameni în vârstă care spun că în cel de al Doilea Război Mondial un soldat rus ar fi tras cu arma în soarele decorativ din vârful turlei, explicând astfel de ce la această oră din el mai există doar o jumătate. Bătrânii afirmă că din cauza blestemului respectiv, soldatul rus a murit a doua zi şi are odihna veşnică în cimitirul sovietic din municipiu.

IMG_1273

Castelul de la Sîncrai (sau Sâncrai), judeţul Alba

Castelul de la Sancrai, judetul Alba

Castelul de la Sancrai, judetul Alba

Regret ca nu am apucat să îl vedem nici pe acesta pentru ca pozele găsite sunt admirabile. Are o arhitectură superbă şi pare înconjurat de o atmosferă caldă şi pătrunzătoare, deşi istoria lui nu este foarte veselă.
Castelul a fost construit în anul 1805 şi a fost proprietatea familiei nobiliare Kemeny. După 1947, castelul a fost transformat în centru de plasament pentru copii cu dizabilităţi. Ultimele reparaţii au avut loc în anul 1980 şi a fost părăsit în anul 1997.
Ultimele veşti din 2011 sunt că va fi transformat într-o fermă ecologică de trandafiri.
Trebuie să recunosc faptul că mă încântă ideea că nu rămâne in paragină, ca multe alte monumente din ţara noastră şi îmi păstrez speranţa şi că va putea fi vizitat.
Castelul cuprinde şi un parc şi un fost grajd. Aş arunca acum un bănuţ într-o fântână dorindu-mi să devină muzeu, cu istoria familiei prezentată la intrare, camerele aşa cum au fost odinioară şi mai ales să aflăm şi cum de a fost lăsat de izbelişte. La urma urmei, indiferent cât de neagră e istoria lui…face parte din istoria noastră.

Chiar vă invităm să ne spuneţi ce ştiţi despre acest minunat obiectiv turistic neexploatat.

Sursa: fotografie de pe site-ul monumenteuitate.org